Ieri, primul credit la programul Prima Casa
In prezenta premierului Boc, care era vesel ca un carabus si se bucura de parca romanii ar fi invins la scor Brazilia in finala mondialelor de fotbal, a fost acordat primul credit prin programul „Prima Casa”, la Bucuresti.
Aceasta prima locuinta vanduta prin multlaudatul si mediatizatul program, care vrea sa se arate ca o mare realizare, insa este doar un balon de sapun, este un apartament de doua camere situat in cartierul Colentina, intr-un bloc trecut de prima tinerete si cu acoperisul prezentand un inceput de chelie, nascut in 1986.
Beneficiarii creditului sunt doi tineri casatoriti, probabil dupa acte, caci la mutre aratau si ei cam ca blocul..
Valoarea creditului este de 43.000 de euro, diferenta fiind platita de cumparator. Apartamentul costa, per total, 54.000 de euro, probabil fara sa se puna la socoteala si dobanda inhatata de banca creditoare.
Cei doi tineri au depus dosarul de credit in urma cu o luna de zile si a fost aprobat acum, in conditiile de dobanda ale programului „Prima Casa”.
Este bine de stiut ca persoanele care pot apela la un astfel de credit ipotecar trebuie sa nu detina in proprietate vreo alta locuinta sau sa aiba in derulare vreun credit ipotecar impreuna cu partenerii de viata – pe naiba pe viata, la cate divorturi sunt in derulare pe la instante! – sau cu alte persoane si sa dispuna de avansul de cel putin 5% din pretul de achizitie. De asemenea, veniturile trebuie sa le permita plata ratei lunare.
La un credit maxim de 60.000 de euro prin programul „Prima Casa”, rata este aproximativ 300 de euro lunar.
Oare cati romani fara locuinta isi pot permite acest credit, stau sa socotesc? La preturile apartamentelor vechi sau stravechi, chiar tinand cont de criza in care ne aflam – nici nu poate fi vorba de achizitionat, de catre cea mai mare parte a populatiei normale, a unei locuinte noi – de, sa-i zicem, 50.000 euro, ai nevoie de cel putin 2.500 de euro pentru avans si sa ai un venit de vreo 2.000 lei sau mai mult pentru rate. Cati pot indeplini asemenea conditii, mai ales daca au, in prezent sau in perspectiva, si ceva mostenitori? Si tot balamucul se intinde pe vreo 15 ani, timp in care nu esti sigur ca poti plati rata din cauza ca patronul te poate da afara si ajungi boschetar sau te retragi sa haladuiesti prin codri.
Si chiar si avansul este o problema. Sa am eu atatia euroi, mi-as gasi cateva iubite la care sa locuiesc alternativ, dupa anotimp. De aceea afirm ca acest program este un balon de sapun, fara acoperire reala.
Oare nu ar fi mai de perspectiva propunerea social-democratilor, cu cele 50.000 de apartamente sociale?
Dan Bota
