Iluzia cunoașterii
Am citit odată despre un experiment extrem de interesant. Vă rog să mă credeți că nu-mi mai amintesc cine, unde și când l-a făcut… dar o să vă pună pe gânduri. A fost strâns un eșantion de persoane, cărora li s-a cerut să imagineze detalii despre o lume total diferită de lumea terestră; ceva de genul unei eventuale alte planete.
Oamenii au imaginat copaci cu forme și culori ciudate… dar totuși copaci… animale cu formele și culori ciudate… dar totuși animale… fenomene meteorologice ciudate… dar totuși fenomene meteorologice… și așa mai departe.
În principiu, oamenii nu au făcut decât să adapteze lumea terestră. Nu au putut imagina ceva complet nou, ci au remodelat ceea ce știau deja. Se pare că mintea umană nu prea se poate detașa de conceptele pe care le-a asimilat deja.
Cu alte cuvinte: ceea ce ți-a intrat deja în cap… aia e! Cu aia rămâi!
Surpriza a venit din partea persoanelor foarte tinere…
Copii au creeat cele mai originale lumi. În esență, și lumile lor se bazau tot pe concepte terestre… însă diferențele erau mult mai mari.
Se pare că o minte, cu cât este mai puțin expusă conceptelor și ideilor prestabilite… cu atât este mai receptivă la ceva cu totul nou. Mintea este ca un depozit; dacă îl umpli cu tot felul de lucruri… atunci nu vei mai avea loc pentru lucruri noi. Logic.
De ce v-am spus despre acest experiment? Ei bine… n-o să vă prea placă.
Mintea noastră este sufocată de concepții și idei… care nici măcar nu ne aparțin nouă; le-am primit pe cale de educație. Noi suntem prizonierii unei lumi care nu ne aparține!
Am fost avertizați de însuși Iisus Hristos, în Evanghelia după Toma, versetul 4: „Cel ajuns la bătrânețe să nu pregete să întrebe un copil de șapte zile despre locul unde se află viața, și acela va trăi. […]”.
Un copil de șapte zile nu știe absolut nimic… ce ar putea să spună el unui înțelept? Dar tocmai aici este secretul!!!
Un copil de șapte zile nu este îndoctrinat. El nu este prizonierul ideilor și conceptelor lumii acesteia.
Ne naștem liberi… însă devenim prizonieri prin așa-zisa educație. Chestia asta ar trebui să ne pună serios de tot pe gânduri.
Tot ceea ce credem noi că știm… nu ne aparține; nu este gândit și descoperit de noi. Aproape totul ne-a fost introdus în minte pe cale de îndoctrinare.
Nu are importanță că informațiile sunt venite pe cale științifică; noi oricum nu le-am verificat sau nu le-am descoperit personal. Noi doar le credem… și atât.
Nu are importanță că sunt venite pe cale religioasă; noi oricum nu am avut revelații divine sau nu am avut vreo legătură cu Tatăl.
Aproape tot ceea ce știm este rezultatul unor îndoctrinări. Nu avem cum să ieșim din cercul acesta vicios de informații până nu devenim asemenea unor copii.
Iisus Hristos nu a greșit niciun milimetru! Abia atunci putem avea propriile noastre experiențe… Până atunci suntem condamnați să trăim cu iluzia că am cunoaște adevărul.
Adevărul nu poate fi cunoscut prin îndoctrinare, ci exclusiv prin experiență directă.
Dacă n-o faci tu personal… atunci n-o va face nimeni în locul tău!
Autor: Artin Side
Sursa: facebook.com
