Imposibila pace în Ucraina între două popoare sovietice ireconciliabile(2)

Imposibila pace în Ucraina între două popoare sovietice ireconciliabile(2)

0 75

Ucraina retrăiește calvarul naziștilor invadatori din cel de-Al Doilea Război Mondial
Werhmacht-ul a fost într-o situație militară în 44-45 (similară celei ucrainene prezente) în Al Doilea Război Mondial, când Armata Roșie depășea numeric forțele germane cu cel puțin de patru până la zece ori numărul de soldați, dar și cu de trei până la 11 ori la tehnică de luptă. Între timp, ucrainenii au recunoscut oficial că mii de soldați le dezertează de pe front zilnic, moralul armatei ucrainene fiind la pământ.
Medvedev a anunțat luna trecută încorporarea a încă 440 de mii de militari ruși sub contracte avantajoase, ceea ce ar duce la reîmprospătarea trupelor rusești din prima linie, obiectiv major înainte de asaltul rusesc ce se așteaptă în urma ofensivei de iarnă a Rusiei pe întreg frontul ucrainean, programarea ofensivei fiind desprinsă desigur din obiceiul victorios al armatei sovietice din Al Doilea Război Mondial. Acest aspect a fost posibil și pentru că economia Rusiei, în loc să se contracteze din cauza boicotului occidental, s-a amplificat, iar vânzările sale de gaze și de petrol au crescut, în pofida sancțiunilor occidentale.
Pe de altă parte este așteptat un nou contingent de soldați nord coreeni, care chiar dacă deocamdată sunt neadecvați războiului modern ei capătă experiență în fiecare zi și sunt foarte rezilienți în raport cu alimentarea precară a frontului cu produse indispensabile supraviețuirii.
Noile arme exhibate de ruși, inclusiv hiperracheta Oreșnik testată cu succes în Ucraina, nu sunt de măsură să creeze impresia de slăbiciune militară a Rusiei, dimpotrivă. Iar retorica nucleară a liderului rus, determinată de atacurile iresponsabile ale ucrainenilor cu rachetele americane ATACMS în adâncimea Rusiei, dar și retorica agresivă a ministrului său de Externe, Lavrov, este deocamdată luată în derâdere, expresie plenară a infantilismului liderilor occidentali, al lui Biden inclusiv, cu toate comitetele sale militarizate de analiză a războiului strategic.
O eventuală confruntare a Occidentului cu cea mai mare putere nucleară de pe Planetă ne va aduce în situația descrisă de Oppenheimer, părintele bombei atomice „În cazul unui război atomic, cei rămași în viață nu vor fi suficienți pentru a-i îngropa pe cei morți, iar cei vii îi vor invidia pe cei morți!”, referindu-se desigur și la radiațiile gamma rezultate în urma exploziilor nucleare și a efectului letal al acestora asupra celor vii. Și, subsecvent la profeția lui Einstein: „Nu știu care va fi rezultatul celui de-Al Treilea Război Mondial, dar sunt sigur că al patrulea se va purta cu sulițe și topoare din piatră!”.

Pacea nu poate fi posibilă în afara investigării cauzelor istorice ale războiului și a acceptării lor
Status Quo-ul, rutina sa internațională și apartenența la instituții internaționale par astăzi suficiente pentru un popor de a-și clama integritatea teritorială, fără a mai lua în considerare nelegiuirile trecutului său, timp în care respectivul popor a abuzat de alte popoare, a anexat teritorii care nu-i aparțineau nici istoric, nici demografic, fără să plătească în final factura netrebniciilor sale. Așa și cu Ucraina.
Această țară este produsul unei conglomerări de teritorii abuziv mutate interesat în contul Ucrainei de foștii secretari generali bolșevici ai Uniunii Sovietice, începând cu Lenin în 1922, trecând pe la Stalin și Ribbentrop-Molotov și terminând cu ucraineanul Hrușciov, smulse samavolnic de la Rusia, de la România, de la Moldova, de la Ungaria, de la Slovacia, de la Polonia, de la Slovenia, de la Finlanda, de la Belarus.
Aceste teritorii nu sunt prevăzute în niciun tratat de pace pentru a aparține Ucrainei, această țară revedincându-le în urma destrămării URSS pe aliniamentul granițelor sale interne și în urma unor garanții internaționale de inviolabilitate a granițelor, în contul renunțării la arsenalul său nuclear în anii 90.
Mai mult, Ucraina a aplicat cel mai dur regim ultranationalist dintre toate fostele republicii sovietice în timpul lui Zelensky, minoritățile naționale de pe teritoriul acestei țări, inclusiv  oprimând-o pe cea românească, pe cea maghiară, dar și pe cea rusească, aceste minorități fiind ținta unor deznaționalizări atroce și a dezrădăcinărilor inclusiv prin deportarea acestor populații minoritare, nemaivorbind de interzicerea limbii strămoșești și a învățământului în respectiva limbă maternă, începând cu anii 40 în cazul românilor și cu anii 2010 în cazul minorității ruse. Văzând deci dreptul istoric și demografic al Rusiei asupra estului Ucrainei, ne întrebăm dacă nu cumva Cassiodorus avea dreptate când reflecta că „E de folos să se recurgă la arme numai când dreptatea nu-și poate afla loc la dușmani”. Ori, exact acest argument istoric, conjugat și cu cel demografic, în zonele reocupate recent de Rusia populația fiind majoritar rusească, sau filorusă, este respins apriori de Zelensky.
Pentru că acceptarea lui ar însemna recunoașterea dreptului legitim al invadatorului rus asupra teritoriilor invadate și nelegitimitatea apărării acestor teritorii de către Ucraina. Respingerea De Iure a acestor argumente ale Rusiei într-o posibilă conferință de pace nu mai lasă deschisă decât calea negocierilor pe aliniamentele militare prezente, condiție pe care Putin a expus-o ca fiind Sine Qua Non în fundarea oricăror discuții despre un armistițiu, sau despre un eventual tratat de pace. Mai ales că Rusia este în plină ofensivă, iar Ucraina în plină dezagregare a frontului său de Est.

Zelensky recunoaște că a pierdut războiul teritorial cu Putin, dar îl mai poartă pe cel propagandistic
Chiar și Zelensky, oscilant cum este în ultimele luni, a recunoscut că Ucraina nu va mai putea reocupa teritoriile pierdute prin luptă armată. Mai mult, Donald Trump a anunțat oprirea ajutorului american pentru Ucraina din momentul venirii sale la Casa Albă și forțarea încetării ostilităților chiar cu prețul sacrificiilor teritoriale ucrainene. Numai Europa, prin neghioabele femeiuști ajunse în funcțiile de putere și reprezentare ale Uniunii Europene, visează la înfăptuiri războinice ale ucrainenilor optimiști înarmați de Europa împotriva tiranului rus.
Un tratat de pace este deci imposibil atâta timp cât o parte , sau alta, sau amândouă, consideră că ar avea mai mult de câștigat prin continuarea războiului. Este însă posibil un acord de încetare a focului, și acela forțat internațional, dar și acesta va fi urmat de vigilența reînarmării ambelor părți beligerante în vederea unui nou război, pentru că Churchill spunea că „Pacea nu va fi menținută prin evlavie. Nu va fi menținută dacă în vremurile de primejdie dăm deoparte panoplia de forțe marțiale.” Sau, cum spunea Nicolae Iorga, „E bună numai pacea care s-a luptat și care e în stare să se lupte”.

Istoria i-ar oferi pilde liderului ucrainean, cu condiția să știe unde să le caute
Revăzând în istorie probabil cel mai celebru și mai stabil tratat de pace, care este expus și în sala de intrare la sediul ONU, cel dintre egipteni și hitiți încheiat între Ramses al II-lea și Hattusili al III-lea după înfrângerea egiptenilor în marea bătălie de la Kades în 1286 Î.Ch.
Vom constata cu surprindere că acest tratat de pace n-a fost niciodată încălcat cât timp a existat Imperiul Hitit până în 1990 Î.Ch., devastat de Popoarele Mării la aproape 100 de ani de la celebra bătălie de care de luptă menționată. Mai mult, prin prevederile tratatului Ramses al II-lea s-a căsătorit cu fiica regelui hitit Hattusili, urmașul învingătorului de la Kades, Muwatalli I-ul.
Ar fi și ridicol și hilar să ne imaginăm un tratat de pace încheiat între Putin și Zelensky, în urma căruia cei doi să devină cuscri, sau mai penibil, socru și ginere. Însă în Antichitate și în Evul Mediu înrudirea strategică între familiile domnitoare era unul dintre cele mai iscusite tactici diplomatice pentru asigurarea păcii, sau pentru alianțe în vederea declanșării războiului împotriva terților adversari.

Astăzi războiul propagandistic de multe ori îl subsumează și îl orientează pe cel real
Astăzi războiul, chiar declanșat de America, de Franța, sau de Marea Britanie, centripozii democrației occidentale, este justificat prin demonizarea propagandistică a adversarului autocratic, de regulă, utilizându-se chiar și astăzi cele mai perfide tactici propagandistice ale lui Goebbels.
Președinții Statelor Unite au lansat concepte generoase, sau cinic pragmatice de-a lungul timpului, Wilson pe cel al autodeterminării popoarelor, Roosevelt pe cel al ONU și al destrămării imperiilor coloniale, respectiv mai demult James Monroe- doctrina inacceptabilității amestecului extern în afacerile SUA și, paradigmă extinsă a doctrine respective în secolul XX, a  învecinării SUA cu țări pro-comuniste, concepte perimate și nerecunoscute de americani imediat ce conjuncturile istorice și regionale din toată lumea excedau intereselor directe ale acestora.
Rusiei i se refuză astăzi apelul la aceste concepte americane celebre fără vreo explicație logică, ci doar în virtutea dublei măsuri aplicate de America țărilor lumii, aidoma Imperiului Roman din Antichitate popoarelor clientelare, sau adversare. A fost cazul demonizării intervenției sovietice în sprijinul Vietnamului de Nord, în Afghanistan și acum în cazul Operațiunii Speciale din Ucraina, moralizate diferit față, de de exemplu, de intervențiile militare sublimate ale SUA în Irak, Vietnam și în Afghanistan.

Valdimir Putin nu acceptă dezechilibrul strategic nuclear, chiar cu prețul invadării vecinilor ex-sovietici
Vladimir Putin nu poate accepta încercuirea Rusiei cu baze nucleare americane situate în țările de la granița Rusiei, introduse în NATO în numele democrației internaționale și a principiului autodeterminării, pentru că aceasta ar însemna anihilarea nucleară a țării sale în urma unui posibil atac nuclear strategic preventiv al SUA și al aliaților, de altfel deloc democratic și umanist, la care nu ar mai avea timp să răspundă.
Concepția sa despre neutralitatea militară a Ucrainei și a țărilor foste republici sovietice se bazează deci pe doctrina președintelui american, James Monroe, emanată în 1823, exact aceea pe care s-a bazat și Kennedy când a blocat instalarea rachetelor nucleare sovietice în Cuba în 1962, ba chiar a încercat invadarea acestei țări comuniste prin Golful Porcilor.
Din altă perspectivă, principiul autodeterminării Ucrainei în a adera la NATO și la UE este dublat antagonic de principiul autodeterminării populației majoritare rusești din estul Ucrainei în a se reuni cu Mama Rusia, principiu celebru al președintelui Wilson, în urma căruia la Versailles României i s-a dăruit Ardealul, anterior autodeterminat, apoi reunificat cu Țara Mumă, principiu pe care România astăzi îl refuză Rusiei în Ucraina.
Desigur, Rusia ar fi avut teoretic calea judecării cu Ucraina pentru cele patru regiuni rusești și rusofone din estul său, plus Crimeea, în instanțele internaționale. Dar cum acestea sunt infestate de judecători sorosisti, iar Soros este unul din inițiatorii războiului inevitabil în Ucraina prin regizarea tentativei de lovitură de stat a EuroMaidanului de la Kiev în 2004, continuat cu lovitiura de stat din Ucraina prin același EuroMaidan în 2013-2014, este practic imposibil ca Rusia să fi avut vreodată câștig de cauză în aceste instanțe.
Însă, deocamdată Occidentul aproape a pierdut războiul în Ucraina, este pe cale de dezagregare a unității sale în fața Rusiei și a BRICS, care a explodat organizatoric, iar Uniunea Europeană se găsește în fața celei mai mari crize economice datorate insuficienței energetice și a lipsei gazului ieftin rusesc, fără a întrezări vreo umbră de victorie pe câmpurile de luptă ale Ucrainei.

Ascensiunea suveranismului național ca principiu mondial, o nouă speranță de pace
Pe când suveranismul european, care deocamdată mătură populist Europa, dar se anunță vremuri în care o va mătura și politic, susținut neînduplecat de Trump, va aduce cu sine abandonarea Ucrainei propriei sorți nefaste, la înfăptuirea căreia căreia ea însăși a pus umărul.
Tacit spunea că „Întotdeauna am vrut ca ceea ce au cucerit străbunii noștri să ne păstrăm mai degrabă prin spiritul de dreptate decât prin sânge, bizuindu-ne pe temeiuri legitime și nu pe forța armată.
Temeiuri istorice și demografice pe care Zelensky era gata să le asculte, înfățișate de Putin în primăvara anului 2022, și probabil s-ar fi ajuns la o negociere justă și la o pace posibilă deoarece intervenise între ei chiar un acord scris, dar a fost împiedicat în ultima secundă de a împiedica războiul cu Rusia de exaltatul Boris(sic! Nume mic rusesc! N.n.)Johnson al Marii Britanii și de decrepitul Joe Biden al Americii, din rațiuni și interese personale pe care le-am mai înfățișat în InfoBrașov.
Cât de departe și cât de intangibilă ni se pare astăzi diplomația triunghiulară creată de Kissinger și Nixon prin care aceștia au pacificat Uniunea Sovietică și China, cu SUA arbitru inventând astfel echilibrul strategic global trilateral, concept în raport cu care diplomația belicoasă lui Biden și a Ursuley Leyen pare o întoarcere a acestei arte în preistoria sa!  Liderul ucrainean, Volodîmîr Zelensky a ignorat astfel avertismentul lui Tucidide înainte de a porni la un război de necâștigat: „Gândiți-vă cât de mare este neprevăzutul războiului înainte de a vă afla în el!”, maximă la care a reflectat și Elisabeta I-a a Angliei în preambulul războiului maritim cu Spania lui Filip al II-lea.
În ce măsură astăzi Zelensky, contestat chiar în țara sa și aflat în cădere abruptă de popularitate și națională și internațională va achiesa rațional la inevitabilitatea unor cedări mai ales teritoriale din partea Ucrainei, aflată în pragul înfrângerii în fața Rusiei aproape victorioase, la presupuse negocieri de pace de anul viitor rămâne de văzut, dar este aprope imposibilă cedarea din considerentele înșirate în această analiză jurnalistică. În fond, deși Zelensky nu recunoaște, am conchide și noi că „Este mai bună și mai prudentă o pace sigură, decât o victorie sperată.”, după cum considera Titus Livius la cumpăna dintre milenii, probabil citându-l pe Augustus.
Prima parte aici: Imposibila pace în Ucraina între două popoare sovietice ireconciliabile(1)

Dan Libiu Mateescu     

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.