In ce limba ne trezim ?n 2007?
Petrecerea de Revelion ce bate la usa va reusi, in conditii de cea mai deplina abstinenta, o performanta ce se obtine altminteri la capatul unei aventuri bahice pe cinste. Nici nu e nevoie sa mai contribuiti si dumneavoastra cu licorile pe care le-ati pregatit de sacrificiu. Efectul de confuzie va fi garantat.
Asta pentru ca, in zorii cruduti ai zilei de 1 ianuarie 2007, va veti trezi europeni. Acuma, chestia cu trezitul e destul de relativa; numai eu cunosc o gramada de lume care si-a programat trezirea pe 3-4 incolo, dupa ce va fi dat gata toata colectia de sticle din biblioteca. Nu conteaza, insa, prea tare, cat de euforici veti din cauza integrarii asteia; chiar in stare de trezie, va ziceam, experienta deschiderii ochilor in decorul familiar devenit european peste noapte/nopti, va fi una devastanta.
Ce vom experimenta, la drept vorbind, la pasirea in Noul An? Cel putin una dintre senzatii are mari sanse sa semene cu sentimentul ce i-a incercat pe locatarii Turnului Babel, dupa ce Creatorul le-a amestecat limbile. Un dram de decenta ar trebui sa ne impiedice sa-ncepem aventura europeana eructand mitocan in romaneste, indiferent cat de greu digerabile vor fi fost preperatele ingurgitate.
Si nu e vorba doare despre decenta. Atitudinea post-ingerare si post-integrare tine chiar de responsabilitatea profund culturala si europeana a fiecaruia dintre noi. Macar in calitate de conationali ai lui Leonard Orban, comisarul responsabil cu multilingvismul in Parlamentul European.
In ce limba vom rosti primul cuvant dupa trecerea noptii dintre ani? Europa nu a adoptat inca – si probabil ca nici n-o va face curand – o limba oficiala in care toti locuitorii ei sa se faca intelesi, asa cum a gasit coeficientul comun al portofelelor in moneda euro. In ciuda pretentiilor englezei de a fi vehiculul lingvistic cel mai autoritar in comunicarea in spatiul european, franceza, limba germana si, de ce nu, spaniola, pot revendica oricand preeminenta. Daca primele doua idiomuri ar recupera temeinice nostalgii imperiale cu obarsia in Evul Mediu, limba lui Cervantes a cotropit recent habitatul romanesc si a cucerit definitiv inimile gospodinelor amatoare de telenovele. Ca sa nu mai vorbim de italiana, pe care au invatat-o de nevoie, fara prea mare efort, cel mai mare numar de romani trimisi la export, in calitate de zidari-faiantari sau orice-se-poate-presta-la-macaronari-acasa.
Asta daca nu cumva Europa, constransa sa aleaga o limba unitara, va opta pentru latina. Oricat de surprinzatoare ar parea alegerea, s-a remarcat deja ca granitele expansiunii lumii occidentale spre Est corespund in mare masura cu frontierele fostului Imperiu Roman.
Pana sa alegem limba primei glasuiri in noul an, sa remarcam ca atacul nostru asupra Occidentului va incepe cu o retragere. Inainte de invazia catre Vest doar cu buletinul a grosului romanimii, milioane de capsunari, gresieri, chelneri si salahori se vor intoarce in tarile lor de adoptie la terminarea mini-vacantei de sarbatori. Acolo, ei sunt mai acasa decat aici.
Ei, v-ati decis? Nici mie nu prea mi-ar surade limba latina, fie si pentru ca singura propozitie simpla ce-mi vine in minte, scurta si cu „V” de la victorie, este „Vae victis!” Ati citit-o deja in manuale si s-a auzit oricum prea mult pe seama romanilor de-a lungul istoriei ca sa ia aiba nevoie de traducere. Tema dumneavoastra de casa si masa este sa gasiti, insa, echivalentul european pentru cea mai utila intrebare de pus dupa noptile de integrare in tara lui Bachus: „Unde naiba ai pus, fa, moara aia de varza?”
Aveti voie si cu regionalisme.
La multi ani!
