In nordul judetului ni se Rupe(a) de Europa
Ieri, la Rupea, Caminul cultural – o cladire vetusta, intre peretii careia a ramas ceva din atmosfera epocii Dej – a gazduit un seminar de prezentare a unor proiecte prin care mai multe regiuni ale judetului incearca sa atraga fonduri europene pentru dezvoltare durabila. O competitie serioasa, in urma careia castigatorul va aduce in zona pentru care a elaborat proiectul premiat nu mai putin de 2,8 milioane de euro nerambursabili. Pentru cele mai multe din zecile de regiuni ale patriei inscrise in competitie, una din ultimele – daca nu cumva cea din urma – oportunitate de a atrage fonduri din pusculita europeana secatuita.
Nu vreau sa intru in amanuntele proiectelor, elaborate dupa cateva modele spaniole de bune practici, in conditiile in care ibericii sunt considerati cei mai eficienti absorbitori de fonduri bani europeni, cu un procent de accesare de 110%. Ajunge sa spun doar ca un spaniol spilcuit si istet a fost invitat sa prezinte avantajele conceptului de Grup de actiune locala – GAL – pe care sunt invitati sa-l puna in aplicare in teritoriu entitati publice si private intr-un parteneriat in care miza sunt nevoile si posibilitatile concrete din teren iar nu planurile abstracte ticluite la centru.
Chiar zona Rupea se constituie alaturi de localitatile invecinate intr-un GAL care isi dispusa eligibilitatea proiectelor cu alte cinci GAL-uri brasovene, dintre care unele sunt mult mai avansate si mai bine constituite. Autoritatile judetene au fost si ele prezente la seminar, unde au rostit obisnuite discursuri de rumegus pana si la o actiune unde actorii principali sunt – ar trebui sa fie – privatii cu initiativa si spirit intrepid. Doar seful ADDJ, Mihai Pascu, in calitate de promotor al GAL Rupea, parea sa fie constient ca demersul poate fi ultimul tren pentru Rupea, o zona definitiv prabusita economic, cu toate fondurile atrase pentru reabilitarea Cetatii locale in ruine.
Chiar si madrilenul invitat la dezbateri a avut un discurs fad pentru un provider de experienta si know-how. Omul parea sincer amarat. Nu din pricina actiunii de la Rupea, ci din cauza situatiei economice a Spaniei. Pe care o considera dezastruoasa, in conditiile in care Grecia s-a prabusit cu un nivel de indatorare de cinci ori mai mic decat cel la care a ajuns astazi Tara coridelor. Cu o piata imobiliara colapsata si o rata a somajului pe alocuri de 40%, Spania este cu atat mai afectata cu cat a depasit demult varful atragerii de bani europeni si trebuie acum, in virtutea statutului de tara in care s-a investit masiv, sa exporte conceptele si proiectele care au ridicat-o inainte de criza
Incercand o comparatie cu Romania, oaspetele iberic ne-a plasat in aceeasi situatia disperata, cu diferenta ca noi habar n-avem sa atragem fondurile care ni se scurg printre degete si pierdem vagoane de bani care nu se vor mai intoarce si pe care n-am fi stiut oricum sa-i cheltuim.
Fie ca se grabea la Bucuresti, fie ca-i statea criza in gat, spaniolul n-a ramas si la cea mai savuroasa parte a evenimentului – un desfrau culinar romano-maghiar menit sa exalte probabil singura parte la care ne pricepem cu adevarat – traditia culinara, care a facut uitata senzatia insipida a prezentarilor. Gulasuri picante, tocanite de miel si sarmale in ceaune innegrite, mamaligi uriase rasturnate auriu pe funduri de lemn, pastrame de miel si porc mangaiate de fumul mirodeniilor, tuici galbene si vinuri grele, placinte cu branza de bivolita. Aici si-au dezlegat limbile si primarii anonimi adusi cu arcanul la caminul cultural, ca o razbunare pantagruelica pentru plictisul pe care l-au indurat in sala.
Pe fetele deja rumenite de taria palincii se citea, labartata si molesita, concluzia peizana a seminarului despre promovare locala: avem o regiune frumoasa si are si gust bun. De ce dracu s-o mai aratam si la altii cand abia ne-ajunge noua?
Vifor Rotar
