În România anului 2015, preoții sunt folosiți pe post de irigații!
La opt ani de la intrarea în UE, în România, în loc de punerea în funcțiune a irigațiilor, se folosesc popi. În 2007, presa de la acea vreme relata despre îndemnul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei către preoți de a executa dansul ploii cu Scriptura în mână (fotografia din 2007 e din Vaslui).
Alaiurile de enoriași ce defilează cu prapurile pe câmpurile pârjolite de secetă nu s-au gândit nicio clipă că aleșii lor ar fi trebuit, în opt ani, să atragă ceva fonduri pentru a pune la punct un sistem local de irigație. Zilele trecute, la televiziuni, am putut vedea soboare de preoți botoșăneni gata să sară în ajutorul fermierilor gratuit.
Nu cerea nimeni un nou canal de Siret – Bărăgan, ci o stație de pompare, un iaz artificial și, în loc de rugi către Providență, enoriașii să se ocupe de agricultură, ca să aibă ce pune pe masă. Vaslui și Botoșani sunt două județe sărace. Jumătate din populația ocupată din aceste județe trăiește din agricultură. Nu sunt cele mai secetoase județe (vezi harta din imagine), dar, atunci când e secetă, au loc adevărate drame pentru cei ocupați în agricultură. Un an secetos afundă aceste județe mai mult în clasamentele nivelului de trai. Ce fac primarii din aceste zone? Nimic. Ce face populația din aceste zone? Îi votează, pentru ca mai apoi să dea o tură cu crucea în spate și popa ca antemergător pe câmp.
Din 2007 încoace am avut trei ani extremi de secetoși, conform INMH. 2007, 2012 și 2013 sunt anii considerați a fi extrem de secetoși. Trei ani din opt, agricultura a avut de suferit din cauza lipsei de irigații. Statistic, aveam 3,155 milioane hectare de terenuri amenajate la nivel național pentru irigații în 2007. În 2013 aveam 3,149 milioane de hectare (datele pentru 2014 încă nu sunt disponibile). Cât teren irigăm anual efectiv nu știm, pentru că nu raportează nimeni. Nu știm nici dacă terenurile amenajate mai dispun de infrastructură sau infrastructura e vândută la fier vechi și există doar în hârtiile Direcțiilor agricole județene.
În cei trei ani secetoși, producțiile medii la hectar au scăzut drastic față de anii anteriori. Astfel, la nivel național, în 2007, producția de grâu a scăzut la 1,541 tone/ha, față de 2,746 tone/ha în 2006. În 2012, producția de grâu a scăzut de la 3,663 tone/ha în 2011, la 2,652 tone/ha. În 2013, deși a fost secetă, producțiile au fost mai mari decât în 2012. În Botoșani si Vaslui, cultura porumbului e mai extinsă decât cea a grâului, iar efectele secetei s-au văzut cel mai bine în anul 2012, când producția de porumb boabe în Botoșani a scăzut de la 4,084 tone/ha în 2011, la 1,484 tone/ha. 
În Vaslui, scăderea a fost de la 3,639 tone/ha în 2011, la 1,217 tone/ha în 2012. În 2007, tot în Vaslui, s-a înregistrat o scădere de la 3,076 tone/ha în 2006, la 0,413 tone/ha. Anii secetoși cu producții slabe la hectar sunt urmați de ani cu diminuări ale efectivelor de animale. Se intră în felul acesta într-o spirală a sărăcirii gospodăriilor, din care se iese greu.
Efectele secetei asupra unei agriculturi ce utilizează Biblia în loc de irigații sunt edificatoare la o comparație sumară a producțiilor obținute în anii secetoși cu cele obținute în anii normali din punct de vedere al precipitațiilor. Soluția nu este să ieși la fiecare perioadă de secetă cu icoanele pe câmp sau să construim mai multe biserici. Cei din țările cu agricultură dezvoltată dau drumul la robinet și nu la rugăciuni când e secetă. Trebuie să construim mai multe sisteme de irigații flexibile, ieftine, folosite doar atunci când e nevoie și, dacă se poate, pe bani europeni.
