În România nu prea sunt deosebiri între fotbal și politică
Pentru echipa noastră de fotbal,a căzut cortina în competiția europeană. Cum nu mă a pricep la acest sport, n-am să comentez rezultatele din „dăsaga” noastra fotbalistică…
Pot, însă, constata ceva vizibil chiar și pentru un profan ca mine.
Mai întâi, că jucătorii români, cu mici diferențe, arată la fel ca ceilalți. Instrumentele de joc ale acestora seamănă cu ale competitorilor. Terenul și marcajele sunt identice cu ale adversarilor…Mai apoi, mingea este la fel de rotundă pentru toți. Scopul jocului este victoria …Prin introducerea mingii in poarta adversarilor!
Pe decorul acestor similitudini, plus încă multe altele, echipa noastră națională, cu toată strădania arătată, și-a atins limita in optimile campionatului european.
„Gardul” a fost, totuși,prea înalt!
Tot cam așa se întâmplă și la nivel societal.
Avem instituții și legi similare cu ale țărilor din UE. Facem parte ca țară, de ani buni, din „cluburi” selecte și apreciate la nivel european și global. Datorită acestora, avem acces la programe și resurse fără precedent în istoria noastră recentă…
Cu toate acestea, leadership-ul nostru politic, de decenii, este predestinat, parcă, doar să reacționeze le diverse provocări, nicidecum să proiecteze ceva de natură strategică pentru dezvoltarea sustenabila a țării.
Nu plămădim viitorul, ci doar reparăm, ocazional, ceva făptuit fără prea mulți neuroni!
Între fotbal și politică, în România, deosebirile de esență nu sunt atât de mari precum s-ar crede…
Destul de probabil, după vorba unui medic hâtru, totul pleacă de la tărtăcuță și, spun eu, de la năravul din fire!Altminteri, e de bine: avem un peisaj societal original, clădit, de când am pășit în modernitate, pe o multitudine de „forme fără fond”…
Atrăgătoare ca decor, însă fără prea mult rod folositor pentru viața cetățenilor! Doar „specialii”, aproape fatidic, au acces garantat de legi cu dedicație la „borcanele comunitare cu miere”…
Toma Pirau
