În spatele unei intervenții militare există întotdeauna și alte „fronturi”…
Au dovedit-o in ultimii 10-15 ani si prădătorii Băsescu +Tăriceanu, asistați din umbră de o gașcă din PSD..

Poate că unii au uitat declarațiile lui Donald Trump chiar din 3 aprilie 2018, în care își manifesta dorința de a ieși din Siria o dată pentru totdeauna. „Vreau să ieșim din Siria, a sosit timpul! Este timpul să investim banii în țara noastră”, declara presedintele-manager, părând mai decis decât oricând să-i aducă pe americani acasă.  Departamentul Apărării nu a ezitat să-și exprime îndoiala, ba chiar „preocuparea reală” pe motiv că o astfel de decizie ar însemna  abandonarea aliaților (kurzi) și a proiectelor care ar afecta viitorul Siriei.
Proiectele cui, adica? Mai mult, după anunțul lui Trump, șefii militari americani au invocat trimiterea mai multor trupe în nordul Siriei, amplificând confuzia.

Strania concomitență dintre declarația lui Trump, presupusul atac chimic asupra Douma și nestăvilitul re-intervenționism american pot sugera că în spatele … pretinsului demers de apărare a „drepturilor omului”, au stat și stau intodeauna  alte interese.

Interese militare? Nu le exclude nimeni, fiind greu de imaginat că ulii de la Pentagon ar putea accepta fără să crâcnească un rol pe care liderul de la Casa Albă l-a pregătit trupelor sale: acela de a nu mai fi jandarmii planetei, ci simpli custozi ai granițelor naționale.

Alte interese în spatele rachetelor anglo-americane? Represaliile occidentale împotriva unei presupuse utilizări a armelor chimice sunt un pretext care nu vor putea jusitifica niciodată  ponderea unei mobilizări militare, chiar și limitată, așa cum s-a întâmplat recent în Siria. Fie pentru că, așa cum au spus-o experți militari sau comentatori politici lucizi, nu a existat  nicio dovadă concretă a vinovăției guvernului de la Damasc privind utilizarea armelor chimice în Douma. Dar și pentru că intențiile americanilor, până în urmă cu doar câteva săptămâni, veneau în contradicție clară cu atacul alianței occidentale de la finele săptămânii.

În această stranie simultaneitate a coincidențelor legate de Siria apare un editorial publicat de  Bloomberg, pe 15 aprilie, care vine să mai limpezească apele, explicând dinamica prețului petrolului ca urmare a atacului anglo-american din Siria.
„Tensiunile geopolitice crescânde din Orientul Mijlociu au săltat deja prețurile la petrol și există încă mult loc pentru a le permite să crească din nou”.Lucru ce nu ii deranjeaza(doar pretzul,,,) nici pe rusi . Astfel începe enigmaticul editorial din ziarul financiar american. Iar ceea ce reiese încă din primele paragrafe este că lansarea rachetelor coaliției occidentale ar fi provocat o creștere a prețului petrolului.

Doar câteva rânduri mai jos, editorialistul sugerează Statelor Unite să ia „măsuri serioase” împotriva aliaților-cheie ai Siriei, Rusia și Iranul, pentru a continua creșterea nivelului prețului aurului negru. Unii ar putea în mod corect să observe că o creștere a prețului barilului de petrol ar favoriza tocmai Rusia și Iranul, în calitate de importanti producători și exportatori de petrol. Dar, există unele subtilități care trebuie lămurite.

În orice zonă extractivă, țițeiul este mai bun, dacă, pe lângă faptul că își aduce propriul nume specific, urmează o tendință de preț care se poate abate de la media generală…. Dacă tendința prețurilor este, în general, pozitivă, petrolul Brent este cel care a înregistrat o creștere puternică a prețului în ultimele zile.  Ori „escaladarea rapidă a situației din Siria a împins prețurile petrolului Brent la 72 de dolari pe baril”. Brent este petrolul extras din Marea Nordului, gestionat în principal de Shell Oil Company și British Petroleum. Acum prețul acestui petrol este de 72 dolari,  față de 68 de dolari cât costă petrolul produs de țările OPEC…

Un avantaj economic care se datorează și reînnoirii sancțiunilor occidentale împotriva Iranului și Rusiei, țări care pun în pericol, de facto, mai mult de un sfert din piețele lor de export de petrol. Prin urmare, nu poate fi exlcus faptul că Regatul Unit și-a flexat mușchii intervenționismului în Siria, conștient de efectele pozitive asupra aurului negru al Coroanei.

 La Washington se știa foarte bine că în octombrie 2017 s-a înregistrat un record al exporturilor de petrol american, de 1,7 milioane de barili pe zi. O cifră care redesena poziția SUA pe piață, nemaifiind un simplu importator, ci un mare exportator...blocandu-i pe rusi!  Și, la fel ca orice mare exportator care se respectă, și Statele Unite au motive să salute o creștere a prețului petrolului, care va avea drept consecință o creștere a profiturilor.
Doar extractiile de petrol ale Romaniei zac in asteptarea impusa de marii producatori occidentali, mai ales din Marea Neagra, un important POL al viitorului extractiei de petrol de calitate (pe care specialistii de piatza ai lui Ceausescu l-au intuit inca de atunci !!) 
Rămâne de văzut dacă toate aceste repercusiuni (teoretic pozitive pentru romani pe piețele anglo-americane!)  sunt pur și simplu o consecință neașteptată a intervenției militare în Siria sau una dintre cauzele declanșatoare… de la  care, din pacate, Statul Roman se va alege cu …praful de pe toba. Si asta in conditiile lamentabile ale redeventelor pe care, fostul tandem Basescu+Tariceanu le-ar fi si desființat, numai sa-l tina americanii doua mandate de 10 ani ca presedinte praduitor (si pe celalat ca Premier) al Tarii Romanesti!! Iata de ce pe ei nu-i aresteaza nimeni, dupa ce au dat pe nimic nu doar rezervele, dar si rezultatele unor stradanii naționale (munca românilor nu de putine ori trâind la limita supraviețuirii) trecute, de peste un sfert de secol !!! (ddr)