In vino veritas, poem latin de George Stanca
Sunteti la curent, probabil, cu scandalul inabusit de la cotidianul Adevarul, cumparat cu ceva vreme in urma de magnatul liberal Dinu Patriciu. Gazeta reciclata din Scanteia, al carei spirit Dumitru Tinu si invatacelul, pe-atunci, Cristian Tudor Popescu, l-au mentinut viu o vreme sub sigla Adevarul, este pusa astazi sa foreze la temelia statuii prezidentiale, in cautarea filonului bogat ce leaga pe dedesubt imaginea lui Basescu de arhivele Securitatii, fondul interzis deocamdata publicului. De vreo luna incoace, editorialistul spumos dar individul reprobabil si sforar care este poetul Mircea Dinescu este in conflict deschis cu conducerea editoriala si manageriala a ziarului. In ciuda cardasiei ideologice cu patronul petrolist Patriciu, cu care poetul parasit de muza negociaza in prezent preluarea amicala a 8-9 procente din actiunile ziarului, jurnalistii ce conduc acum jurnalul refuza sa mai gazduiasca semnatura lui Dinescu in paginile ziarului. Nu-i banuiti insa de vreuna acces de deontologie; flacaii sunt cativa mercenari dezertori de pe la Libertatea si Evenimentul zilei, niste scribalai netalentati care au devenit oarecum vizibili in presa pentru ca au fost asociati cu nurii fetei de la pagina cinci sau cu distonanta bulina rosie. Desi Dinescu declara ca n-are ganduri de razbunare, preconizata sa intrare in randul actionariatului ii va face pe minusculii gazetari ce i se impotrivesc acum si-l cenzureaza sa regrete fiecare cuvintel pe care l-au debitat pe seama sa.
Dar cloaca de la Adevarul a inceput cu adevarat sa emane pestilente abia de ieri cand, din spatiul rezervat pe prima pagina pozei editorialistului zambea cititorului un personaj mai nociv decat toate dejectiile interne pe care pluteste ziarul. L-am descris, nedrept de sumar si aseptic fata de adevaratul sau potential infectios pe poetastrul si gazetarul ratat George Stanca. Adulat de fanii etilici cu porecla „fante de Giulesti”, pe care a infiat-o cu mandrie, zisul Stanca a murdarit in urma ce vreo doi ani si tarabele brasovene, semnand niste texte cu care se pica sigur la cea mai indulgenta admitere in scoala de jurnalism. Nefericitii ziaristi care i-au fost vremelnic subalterni – subordonati nu i-au fost niciodata, pentru ca l-au sabotat constant – la defunctul „Obiectiv” al pesedistilor brasoveni au fost nevoiti sa mearga la vaccin dupa ce au incheiat relatia de cateva luni cu abjectul Stanca. Mai putin norocos – desi si-a meritat-o pe deplin – a fost directorul de atunci al fituicii, Ionica Anutoiu, nevoit sa stearga la propriu secretiile lui George. Nu din paginile ziarului, ci de pe scarile unui motel de prin Sambata de Sus care avusese nefericita idee sa-l gazduiasca peste noapte.
Cu Stanca lafaindu-se pe prima pagina a Adevarului, Dinescu nici n-ar mai trebui sa se grabeasca sa preia actiunile. Pasiunea sa de viticultor si priceperea de a promova vinuri pe piata l-ar putea sfatui sa mai astepte doua trei-luni. Daca George nu se curata intre timp de ciroza, Mircea ar prelua Adevarul intr-o noua formula si-ar avea si-o crama in buricul Bucurestilor.
Cei mai confuzi trebuie sa sunt acum tipografii, care-si bat capul cum sa modifice formatul clasic al Adevarului la dimensiunile unei etichete de vin prost, de consumat din picioare sub podul Grant. Chiar daca In vino veritas, e pacat ca Adevarul sa se inece intr-un butoi cu posirca.
Vifor Rotar
