Inaltarea Sfintei Cruci – intre istorie si cutume

Inaltarea Sfintei Cruci este sarbatorita pe 14 septembrie. Ziua Crucii, asa cum se numeste sarbatoarea in popor, este cinstita prin post si praznice si este cea mai veche sarbatoare inchinata cinstirii lemnului sfant.

 

ISTORIE

In aceasta  zi se sarbatoresc  doua  evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci:

– Aflarea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in ziua de 14 septembrie din anul 335;

– Aducerea Sfintei Cruci de la persii pagani, in anul 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste in biserica Sfantului Mormant (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.

Sfanta Cruce a fost aflata din porunca Sfintei imparatese Elena, mama Sfantului Imparat Constantin cel Mare. Datorita acesteia s-au gasit pe Golgota trei cruci. Pentru a afla care a fost crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul si care sunt crucile talharilor rastigniti odata cu El, patriarhul Macarie le-a spus sa atinga pe rand crucile de o femeie moarta. Femeia a inviat in momentul in care a fost atinsa de cea de-a treia cruce, cea pe care a fost rastignit Hristos.

Dupa aceasta minune, Patriarhul a poruncit inaltarea Sfintei Cruci la un loc inalt, de unde sa o poata vedea tot poporul.

Cand imparatul persan Hosroe a cucerit Ierusalimul, a luat cu el Crucea Domnului in Persia. Sfanta Cruce a ramas aici timp de paisprezece ani, pana cand Hosroe a fost invins de imparatul Heraclie, care a dus sfanta cruce in Ierusalim.

 

CUTUME

De Inaltarea Sfintei Cruci, in zonele viticole incepe culesul viilor. In aceasta zi se bat nucii. Tot acum, se aduna din paduri si ramurile de alun.

Traditia spune ca atunci cand sunt recoltate de Inaltarea Sfintei Cruci, ramurile acestea primesc puteri miraculoase si sunt unelte valoroase pentru fantanarii care vor sa depisteze izvoarele subterane.
In aceasta zi nu se mananca usturoi, nuci, prune sau pepeni, alimente al caror miez se aseamana cu crucea.
In traditia populara, frunzele si florile de busuioc, menta, maghiranul si cimbrul sunt plante magice si se sfintesc la biserica, iar in timpul slujbei se pastreaza langa cruce. Florile de busuioc sfintit acum alina durerile, chiar si migrenele puternice sau durerile de dinti. In mediul rural, cu crengute de busuioc aprinse se afuma bolnavii de friguri. Busuiocul se pune si in vasele cu apa pentru pasari, in perioada epidemiilor.
De Inaltarea Sfintei Cruci se pregateste „un leac” pentru pomii care nu mai rodesc: gospodarii atarna de ramurile acestora cruci facute din busuioc sfintit la biserica si curpeni (tulpini taratoare de castraveti si de pepeni), sperand ca rodul sa se adune si in acesti fructiferi neroditori.
Monedele sfintite azi, pastrate in portofel, alaturi de o cruciulita (chiar daca este si de carton) aduc belsug si spor in munca de fiecare.