Incă o incercare samavolnică de maghiarizare a Bisericii greco-catolice românești !

S-a vorbit mai putin despre ‘‘Adunarea de la Alba Iulia, din 29 mai 1912”, care s-a organizat în numele tuturor românilor din Transilvania , un protest împotriva Poiectului de înfiinţare a episcopiei greco-catolice maghiare de la Hajdu-Durog. Punerea în practică a proiectului era sinonimă cu transformarea Bisericii într-un instrument politic de deznaţionalizare şi de silnicie a românilor ardeleni. 

Alegerea oraşului Alba Iulia ca loc de întâlnire a celor aproape 20.000 de români greco-catolici, din 29 mai 1912,care nu a fost întâmplătoare. Era un Protest viguros faţă de subordonarea parohiilor greco-catolice din Ardeal „Adunarea de protest de la Alba Iulia a constituit un avertisment serios dat autorităţilor austro-ungare şi un semnal de alarmă pentru Sfântul Scaun de la Roma, având în vedere faptul că aici, la Alba Iulia, la data de 7 Octombrie 1698, prin trădarea de catre unii a credinţei străbune, s-a creat credinţa greco-catolică a românilor din Transilvania, prin metodele, manevrele şi mai ales prin promisiunile cunoscute, ceea ce a contribuind direct la dezbinarea românilor, dezbinare care se resimte şi în zilele noastre“, se afirmă în volumul „Deznaţionalizarea şi maghiarizarea românilor din Ardeal prin Biserică şi şcoală înainte de 1918“, scris de istoricul Ioan Străjan.

Românii din Ardeal au protestat, potrivit sursei citate, faţă de înfiinţarea artificiala a Episcopiei greco-catolice maghiare de la Hajdu-Durog, localitate în care autorităţile austro-ungare urmau să subordoneze direct majoritatea parohiilor greco-catolice din Ardeal. Noua episcopie, înfiinţată cu sprijinul Vaticanului, prelua în subordine inclusiv protopopiate din Mitropolia greco-catolică de la Blaj. Românii greco-catolici veniţi la Alba Iulia, reprezentau majoritatea localităţilor din Transilvania.

Pe lista participanţilor regăsim şi personalităţi istorice cunoscute : George Pop de Băseşti, Teodor Mihali, Iuliu Maniu, Vasile Lucaciu. În cadrul Adunării s-a format un Congres format din 50 de personalităţi cunoscute .  În Memoriul ce a fost trimis Vaticanului se spunea că „Episcopia aceasta (n.r. Episcopia greco-catolică maghiară de la Hajdu-Durog) e mijlocul, prin care aşa numiţii gr.cat. maghiari vroiau să-şi ajungă scopul, de a introduce limba liturgică maghiară“Ei înaintea Romei nu-şi spuneau gândul adevărat. Se duc la Roma, spunând că doresc să facă o episcopie nouă greco-catolică, cu limba liturgică… grecească veche, râmânând ca unele cântări liturgice ori chiar toate cântările, să se cânte în limba maghiară“, se spune în Memoriul trimis Papei.

În document se face trimitere şi la Manifestul de Unire cu Biserica Romei din 7 octombrie 1698, când mitropolitul ortodox Atanasie Anghel a subscris: „Şi aşe ne unim cu acei ce-s scrişi mai sus, cum toată legea noastră, slujba Bisericii, liturghia şi posturile şi darul nostru să steie pe loc,iar, de n-ar sta pe loc acelea, nici aceste peceţi să n-aibă nici o tărie asupra noastră“. Rezoluţia de la Alba Iulia Congresul de la Alba Iulia a adoptat în 29 mai 1912 o Rezoluţie în trei puncte.

Având în vedere, că prin înfiinţarea plănuitei episcopii gr.cat. maghiare, chiar şi în forma contemplată de guvern (n.r. maghiar), se calcă în picioare drepturile rezervate de strămoşii noştri cu prilejul unirii lor cu Roma : de a rămânea în ritul şi limba noastră românească, şi că prin ea se vătăma şi drepturile date şi garantate din partea S-ului Scaun şi primite din partea noastră : de a fi totdeauna ingremiaţi la provincia greco-catolică de Alba Iulia şi Făgăraş, şi astfel se vatămă integritatea teritorială a provinciei noastre metropolitane“, se spune în rezoluţia adoptată la Alba Iulia.

„Acest Congres istoric, desfăşurat la Alba Iulia în numele românilor din Transilvania, a adoptat o rezoluţie de protest împotriva înfiinţării Episcopiei maghiare greco-catolice de Hajdu-Durog, care făcea din Biserică un instrument politic de deznaţionalizare şi maghiarizare.

Congresul a hotărât, de asemenea, constituirea unei comisii formate din 50 de reprezentanţi permanenţi care să poată lua toate măsurile necesare şi legale privind apărarea drepturilor autonome ale Bisericii greco-catolice române, precum şi trimiterea către Sfântul Scaun la Roma a unui memoriu bine documentat“, se mai spune în document. Realitatea acelui an, 1912, a fost oglindită şi în presa vremii, în ziare precum „Unirea“ de la Blaj, „Telegraful român“ de la Sibiu, „Budapest Hirlap“ de la Budapesta.

Protesul greco-catolicilor romani de la Alba Iuklia din 1912 sublinia ca Românii greco-catolici protestau față de subordonarea Bisericilor din Ardeal unei Episcopii greco-catolice maghiare .