INCEPEM SA DESCIFRAM TAINELE MORTII?
Ce se întâmplă după moarte? O întrebare care a frământat omenirea de la apariția ei. O anchetă recentă a consemnat sute de răspunsuri de la cei care s-au aflat în moarte clinică și au fost readuși la viață. Experiențele celor care s-au aflat în moarte clinică pot fi grupate în trei categorii, scrie The Independent, citând ancheta realizată de reddit.com.
Unii dintre cei care s-au aflat în situația amintită nu au simțit absolut nimic sau nu își amintesc experiența ”aproape de moarte”. Un alt grup își amintește de o ”lumină puternică” și chiar de interacțiuni cu alte persoane (medicul, rudele etc.).
Al treilea grup susține că a putut să vadă ceea ce se întâmplă cu corpul, dar nu a putut decât să privească pasiv, din afară.
Sondajul confirmă, parțial, studiul dr. Sam Parnia, care a urmărit pacienții aflați în stop cardiac și care susține că 40% dintre cei salvați din moartea clinică păstrează amintiri din timpul experienței pe care au avut-o.
Dominantă, pacea sufletească:
”Chiar în timpul unei angiograme, își amintește un particpant la sondaj, a început să sune alarma monitorului. Mi s-a încețoșat privirea și apoi totul s-a șters. Următorul lucru pe care mi-l amintesc este că l-am auzit pe doctor spunând: l-am adus înapoi. Dominantă a fost senzația de pace, de liniște inerioară”.Un utilizator de droguri injectabile, care a intrat în stop cardiac din cauza unei supradoze, evocă experiența în apropierea morții ca pe un somn fără vise.
Un profesor care a făcut infarct în timpul orelor ”s-a văzut” căzând într-un puț adânc, în vreme ce colegii, aflați deasupra, strigau după ajutor.”Nu am avut puls timp de aproximativ 5 minute, mi-au spus medicii, dar primele amintiri sunt despre evenimente petrecute cu o oră înainte de incident. Mai bine îmi amintesc cele petrecute în urmă cu o zi”, spune alt participant la sondaj.
Experiențe în afara corpului și ziduri de lumină:
”Îmi amintesc cursa în ambulanță, dar a fost ca și cum mi-aș fi văzut corpul din afară. Mă vedeam pe targă, complet inconștient, în timp ce mă duceau la spital. Asistenta avea părul vopsit în verde. Nu o cunoscusem până atunci, nu aveam de unde să știu acest amănunt, verificat mai târziu”, a povestit un subiect.
”Mergeam pe lângă un zid imens de lumină, întins până la orizont. Următoarea amintire a fost când m-am trezit pe patul de spital”, scrie un altul.
”Eram înconjurat de ceață, începe altă relatare a experienței de aproape de moarte. Mi-am văzut cel mai bun prieten din copilărie ieșind din acel perete de ceață. Mi-a spus să mă întorc, să nu renunț. M-am simțit tras înapoi în propriul trup”;
”Am avut o senzație de plutire și am zărit lucruri pe care nu aveam cum să le văd din poziția în care căzusem. Nu am văzut lumina de care se vorbește, ci lucruri din cameră. Am strigat sau cel puțin așa am crezut și m-am supărat că nu-mi răspunde nimeni. Mama mi-a spus, apoi, că nu am strigat nimic. Pur și simplu inima se oprise și am fost, până la resuscitare, mort”, notează un subiect al anchetei realizate de reddit.com.
