Inspectorii OJPC ne strica gustu(rile)
Revolutia economica are la noi are un caracter special, care o face profund romaneasca. Ne-am obisnuit cu ea si o iubim. Ne place atat de mult felul in care ne seamana incat n-am renunta in ruptul capului la dansa. Iar daca cineva ne-ar trezi din reveria asta, l-am uri profund si neimpacat pana la moarte.
Brasovenii stiu macar, de cateva zile, pe cine sa urasca pentru ca le-a destramat visul de inspiratie economica, specializarea agricultura. Inspectorii OJPC sunt vinovati de fapta asta urata. Un control al ojepecistilor petrecut zilele trecute in pietele brasovene a demascat o practica marsava a negustorilor de legume si fructe. Comerciantii, intr-un puseu horticol de inspiratie nationalista, vand cu nerusinare marfa straina sub eticheta romaneasca. Mormanele de roade ale pamantului de pe tarabe, pe care sta infipta cate-o tablita fudula cu mesajul „Rosii de la mama lor” sau „Capsuni f.f.f.f.f.f dulci de Satu-Mare” sunt culese de fapt de dincolo si impachetate aici in reclame mincinoase romanesti.
Ce oameni rai! Ce dusmani ai capitalismului si globalizarii!
E drept ca si vremurile s-au schimbat. Altadata, pietarii cu pricina ar fi fost premiati; si-ar fi vazut chiar pozele la panoul de onoare al pietei. Romanismul de taraba, tinand piept invaziei capitaliste. Tarabagiii de astazi trebuie ca sunt derutati de efectul pervers al economiei de piata. In zorii reconectarii noastre la lumea civilizata, nimeni nu se mai uita la pipernicitele, desi foarte gustoasele, roade romanesti. Tot clientul voia produse capitaliste, frumoase, colorate, mari si plesnind de chimicale. Ne-am strepezit ani buni dintii in merele olandeze, capsunii de Spania si rosiile de Iran, seci pe dinauntru pe cat de apetisante la exterior.
Toti am vrea acum sa ne intoarcem fara regrete la ardeiul gras de gradina, chiar daca a crescut anapoda, in sfidarea oricaror norme stiintifice europene de buna-crestere. Vrem o rosie care sa aiba chiar gust de rosie, nu de burete ecologic cu samburi.
Comerciantii brasoveni chiar asta faceau: livrau clientilor savoarea vremurilor de altadata. Bine, produsele au acelasi gust fad occidental, dar tot ce mai poti face acum e sa umbli la eticheta. Vremea nu sta pe loc. Nu putem sa molfaim romaneste un meniu european. Am vrut culoare si aspect, avem din belsug. Gusturile (romanesti) nu se discuta in Europa.
De-aia cred ca ojepecistii au dat buzna cu bocancii de serviciu intr-o iluzie frumoasa. Mergea brasoveanul la piata si credea ca se razbuna pe serbezeala occidentala cumparand romaneste. Acasa, fructul sau leguma avea fix gustul de care fugea, da’ macar avea omul satisfactia ca a luat de-ale noastre. Altfel, ce gust ar mai avea viata?
Vifor Rotar
