INTALNIRE DE GRADUL 0 –
CARTEA CARE SPUNE ADEVARUL (1)

Chiar de la varsta de 9 ani am avut doar o pasiune-cursele de masini. Am infiintat o revista specializata in sporturile auto in anul 1970 pur si simplu pentru a trai in mediul unui sport in care omul incearca sa se auto-depaseasca in mod constant, in acelasi timp zbatandu-se sa ii depaseasca si pe altii. Inca din anii timpurii ai copilariei mele am visat la ziua in care voi deveniun pilot de curse auto, calcand pe urmele cuiva faimos, precum Fangio.

Multumita contactelor pe care le-am realizat prin intermediul revistei pe care am creat-o, mi s-a oferit oportunitatea de a participa in competitii, si aproximativ 10 trofee impodobesc acum apartamentul meu ca rezultat al acestor curse.

Pe data de 13 decembrie 1973, totusi, m-am dus pe un vulcan, admirand de sus Clermont-Ferrand-ul, in sud-centrul Frantei. M-am dus acolo mai mult pentru a lua o gura de aer proaspat dacat pentru o tura cu masina. Ma mancau picioarele dupa un an intreg de frecventare a curselor din circuit in circuit, mai tot timpul traind pe 4 roti, ca sa spun asa.

Aerul era rece in acel moment, iar cerul mai degraba mohorat, cu ceata pe fundal. Am mers si am marsaluit putin, parasind locul in care masina mea era parcata, in dorinta de a ajunge in centrul craterului numit Puy-de-Lassolas, acolo unde veneam des pentru picnicuri vara, impreuna cu familia mea.

Ce loc superb si sanatos era!!! Sa te gandesti ca acum mii de ani, chiar in locul unde stau, lava tasnea afara la temperaturi incredibil de ridicate. “Bombe” vulcanice decorative mai pot fi inca gasite printre sfaramaturi. Vegetatia saracacioasa semana cu regiunea Provence din Franta, dar fara stralucire.

Tocmai vroiam sa plec si m-am uitat pentru ultima data peste varful muntelui circular, care sa format prin acumularea cenusei vulcanice. Imi aminteam de cate ori am coborat pe aceste pante abrupte, ca si cum as fi fost la ski. Deodata am vazut in ceata o lumina rosie intermitenta; apoi un fel de elicopter cobora catre mine. Un elicopter scoate un zgomot de obicei, dar in acel moment nu am auzit nimic, nici macar cea mai mica suieratura. Un balon poate? Obiectul era deja la aproximativ 20 de metri deasupra pamantului, si am reusit sa observ ca avea o forma putin turtita.

Era o farfurie zburatoare.

Intotdeauna crezusem in existenta lor, dar nici nu visasem vreodata ca am sa vad vreuna.

Masura cam 7 metri in diametru, in jur de 2.5 m inaltime, era plata pe dedesubt si in forma de con. Sub ea, o lumina foarte puternica emitea flash-uri, in timp ce deasupra o lumina alba intermitenta imi amintea de camera cubica, cu flash-uri. Aceasta lumina alba era asa de intensa, incat nu ma puteam uita la ea fara sa nu ma orbeasca.

Obiectul continua sa coboare fara cel mai mic zgomot pana cand s-a oprit si a ramas nemiscat la aproximativ 2 metri de sol. Nu mi-a fost frica, ci dimpotriva, eram plin de bucuria de a trai un asemenea moment. Am regretat cu amar ca nu-mi adusesem camera video cu mine.

Apoi incredibilul s-a produs. O trapa s-a deschis sub masina si un fel de scarita-covor s-a desfasurat pe sol. Mi-am dat seama ca o vietate trebuia sa apara si ma intrebam cum va arata.

La inceput au aparut doua picioare care m-au calmat, din moment ce in aparenta urma sa intalnesc un om. La inceput am crezut ca cel care coboara scarita si vine catre mine este un copil.

Am observat atunci cu certitudine ca nu era un copil chiar daca forma era inalta de doar patru picioare (1.2 metri). Ochii sai erau subtiri, de forma migdalata, parul sau era negru si lung, si avea o mica barba neagra. Ramasesem inca nemiscat iar el s-a oprit la aproximativ 10 metri de mine.

Purta un fel de costum verde dintr-o bucata, care ii acoperea intregul corp, si cu toate ca intregul sau cap parea sa fie liber, am putut observa in jurul lui un fel de halo ciudat. Nu era chiar un halo, dar aerul ce-i inconjura fata stralucea usor si palpaia. Parea un fel de scut invizibil, ca un balon de sapun, asa de finut incat cu greu il puteam observa. Pielea sa era alba, cu o usoara nuanta de verde, ca a cuiva care are probleme cu ficatul.

Mi-a zambit cu sfiala si m-am gandit ca este cel mai bine sa ii intorc zambetul. M-am simtit mai degraba alinat, asa ca am zambit si am lasat capul usor in jos, ca de primire. Mi-a raspuns cu acelasi gest. Gandindu-ma ca trebuie sa aflu daca ma poate auzi, l-am intrebat:

”De unde veniti?”

 

Continuare in numarul urmator