„Intelectualii lui Băsescu”, o gașcă de ciubucari care luau „șperț” …să tacă !
Redeschiderea „Dosarului Microsoft“ scoate la iveală un lucru devastator pentru „intelectualii lui Băsescu“: Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, H-R Patapievici, Nicolae Manolescu, Mircea Mihăieş au fost plătiţi regeşte prin aşa-zise „Conferinţe Microsoft“! Nu cumva aceasta era, în realitate, cumpărarea tăcerii din partea acestor intelectuali pe marginea subiectului „Dosarul Microsoft“? O dovadă este faptul că iniţiatorul lor, directorul Microsoft România, este acum cercetat penal în „Dosarul Microsoft“! Nu sîntem primii care îşi pun această întrebare, ci poate doar cei mai vehemenţi adversari ai „intelectualilor lui Băsescu“, pentru că au devenit (şi le-a plăcut) să devină propagandişti.
Încă din 2014, pe site-ul „Ştiri pe surse“ apărea articolul „Și-a cumpărat Microsoft bunăvoința vocilor anticorupție?“, semnat de Denisa Miron, în care se scria: „Intelectualii lui Băsescu“ au făcut parte din privilegiații sponsorizați de Microsoft România în perioada 2003-2006. Poate de aceea niciunul dintre numele participante la conferințele Microsoft nu s-a pronunțat public cu privire la…Microsoft. Printre „fanii“ Microsoft se numără nume grele, precum Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, H.R. Patapievici, Mircea Mihăieș sau actualul ambasador al României la Chișinău Marius Lazurca.
Maestrul de ceremonii și intermediarul legăturii intelectualilor cu Microsoft a fost Ioan T. Morar... Perioada desfășurării conferințelor Microsoft în care intelectualii cunoscuți ai țării făceau imagine publică pentru companie coincide cu perioada contractelor în care Microsoft are rolul principal în România. Investiția în bunăvoința publică față de Microsoft a fost costisitoare și deocamdată nimeni nu a cercetat câți bani a cheltuit compania în a-și asigura o imagine bună sau protecția vizavi de activitățile sale!“.
Despre începutul acestei serii de conferinţe povesteşte chiar Mircea Mihăieş, unul dintre beneficiari. E vorba de Conferinţele Microsoft. Totul a început simplu: Ioan T. Morar mi-a vorbit de existenţa la Microsoft România a unor oameni neobişnuiţi. Adică nişte profesionişti de elită care arătau o deschidere cu totul admirabilă pentru spaţiul culturii. Am cunoscut-o mai întâi pe Paula Apreutesei, apoi pe Silviu Hotăran“.
Iată cine sînt cei doi despre care scrie Mircea Mihăieş. Silviu Hotăran a fost directorul Microsoft şi chiar primul angajat al firmei americane în România. Iată ce scria „Ziarul financiar“ la începutul anchetei: „Fostul director general al Microsoft România Silviu Hotăran, care a fost audiat luni la Direcţia Naţională Anticorupţie şi plasat sub control judiciar în dosarul legat de contractele prin care statul român a achiziţionat licenţe de utilizare a produselor dezvoltate de compania americană, este unul dintre oamenii cheie pentru afacerile derulate în România de gigantul american“. Silviu Hotăran a fost chemat şi luni la audierile DNA, alături de Claudiu Florică!
Paula Apreutesei , Business Strategy Manager la Microsoft Romania declara , într-un interviu pentru Hotnews: „Unul dintre programele pe care le-am avut noi, în ultimii cinci ani, s-a numit „Conferinţele Microsoft“. A fost o ocazie de a merge în mediul universitar, în universităţile din ţară, şi de a crea un mediu în care studenţii să fie în dialog cu personalităţi marcante ale culturii româneşti – Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapievici, Nicolae Manolescu, Andrei Pleşu şi alţii“.
Ce erau conferinţele Microsoft? Toate au fost un moft elitist, un fel de caravană purtată prin toată ţara, în care „elita“ bătea cîmpii pe teme dintre cele mai surprinzătoare! Pentru fiecare acţiune de acest fel, „conferenţiarii“ primeau, potrivit surselor noastre, între 2.000-3.000 euro! Multe dintre aceste „conferinţe“ au fost publicate apoi în broşuri, completînd aşa-zisa „operă filosofică“ a conferenţiarilor! „Într-un an, 2004, în care «cearta intelectualilor» a împărţit lumea creatorilor de la noi în două tabere, publicul românesc a dovedit că rămâne constant alături de valoare. Deocamdată, pentru Microsoft au conferenţiat trei dintre «greii» culturii române de azi: Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu şi H.R. Patapievici“. Ulterior, au mai fost derulate încă 14 astfel de manifestări... N-a fost rau, financiar vorbind!
Cine vrea să citească una dintre „conferinţele“ lui Andrei Pleşu, intitulată „Despre inimă“, ţinută la Timişoara chiar în prezenţa lui Silviu Hotăranu, suspect în „Dosarul Microsoft“, poate accesa pagina de Internet la adresa www.revistaorizont.ro, unde pot fi citite toate „conferinţele“ sponzorizate de Microsoft: Conferenţiarii care au încasat bani de la Microsoft România au fost: Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, H.R. Patapievici, Mircea Mihăieş, Nicolae Manolescu, Vladimir Tismăneanu, Mihai Răzvan Ungureanu, Theodor Baconsky, Andrei Codrescu. De remarcat că Patapievici a prezentat o conferinţă despre „Ochii Beatricei“, acuzat de către scriitorul István Aranyosi că, a plagiat din textele filosofilor William Egginton şi Ioan Petru Culianu, referitoare la o interpretare specială a „Divinei comedii“ a lui Dante! Patapievici a mai susţinut alte 5 conferinţe.
Cine va căuta vreun articol scris de unul dintre autorii de mai sus împotriva „Afacerii Microsoft“ va avea surpriza să constate că aşa ceva nu există, deşi absolut toţi au susţinut teoretic lupta anticorupţie! În timp ce „conferenţiarii“ încasau banii de la Microsoft,incredibil,se derulau şpăgi de zeci de milioane se dau pentru licenţele Microsoft, astfel că tăcerea acestui grup autointitulat „elita lui Băsescu“ era extrem de importantă pentru niste lideri de opinie în spaţiul public, majoritatea avînd rubrici în reviste sau ziare!
Ţîfna lor elitistă a fost trădată chiar de unul dintre iniţiatorii acestor „conferinţe“, acelaşi Mircea Mihăieş care, încercînd din senin să arunce cu zoaie în „gaşca lui Iliescu“, practic, defineşte chiar grupul… „conferenţiarilor Microsoft“. O mai bună radiografie a „Grupului Microsoft“ nici că putea s-o facă altcineva mai bine ca Mircea Mihăieş, căci toţi cei care-l formează au fost cu adevărat „trâmbiţa partidului“, iar „servilitatea“ lor chiar „a fost întotdeauna aducătoare de arginţi şi de posturi grase!“. Că banii făceau parte din şpăgile grase din „Dosarul Microsoft“ este cu totul altceva, nu numai expresia „servilismului“, ci şi a unei ipocrizii care, mai devreme sau mai tîrziu, te pocneşte în moalele capului de te ia mama dracului, cum se spune în popor.
