Intoarcerea la popou
Inainte de orice remarci despre scurta tinere de minte a presedintelui suspendat al Romaniei, care declarase ca in cinci minute de la suspendare isi va prezenta demisia, nimeni nu pare dispus sa observe un detaliu simplu. De-a lungul celor doi ani de mandat exercitat la Cotroceni de catre proaspatul suspendat dar inca nedemisionat, detractorii Basescului au servit permanent aluzii la trecutul sau marinaresc. Diverse apucaturi de punte au fost invocate in cazul diferitelor gesturi prezindentiale ce n-au fost pe placul inamicilor sai politici. Chiar si cei care nu se numara neaparat printre dusmani au remarcat un tangaj discret, ba chiar si un ruliu rebel la mersul lui Traian, cand chefliul presedinte iesea din varii locatii cu program non-stop, unde isi prelungea nocturn mandatul incredintat de popor.
Ciudat ca armatei de cautatori de scuze si explicatii pentru derapajele chiriasului de la Cotroceni nu ii vine in minte un argument din acelasi registru talassic, acum ca trebuie sa justifice credibil ultima minciunica a domnului presedinte, cea cu cele cinci minutele dintre suspendare si demisie. Daca tot s-a facut atata trimitere la viata pe mare cand a fost vorba de a incrimina abuzul pe uscat al lui Traian Basescu, e de mirare ca inspiratia acvatica s-a terminat cand era mai multa nevoie de ea.
Daca suntem de acord ca milele marine au alte dimensiuni decat cele terestre, de ce n-am accepta si faptul ca timpul pe mare curge altfel decat pe terra ferma? Cinci minute pe valuri se scurg, poate, mult mai anevoie decat ar face-o pe uscat. Cine stie cum inregistreaza timpul o clepsidra fixata pe mantinela fata de un ornic cu nisip, din cele clasice, pentru uz terestru? Daca se va incerca o asemenea explicatie, imi voi permite sa va iau drept martori ca mie mi-a venit primul ideea cronometrarii finalului de mandat basescian cu mijloace adaptate vietii pe mare.
Acestea sunt, oricum, detalii, care conteaza tot atat de putin cat valoreaza minciunica trasa de Basescu pe final de cotroceneala. Ce-are a face un neadevar subdimensionat livrat la repezeala si sub tensiune fata de adevarurile supraponderale pe care domnul presedinte ni le-a promis, incepand de luni, despre guvernarea portocalie? In plus, chitibusariile de genul asta nu fac parte din arsenalul presedintelui, un tip prea frust si dintr-o bucata pentru amanunte si nuante.
S-ar potrivi mai degraba preocuparii pesediste de a intoarce pe toate fetele constitutionale purtarile sefului statului. Chiar si pentru social-democratii lui Mircea Geoana, care au facut o obsesie din suspendarea inamicului nr. 1 al democratiei originale pesedisto-liberalo-oligarhice, indeletnicirea asta de a croseta amanunte juridice in discursurile de debarcare a sefului statului – unul pe fata, doua pe din dos – a devenit plicticoasa si contraproductiva. Elaborarea dovezilor de incalcari ale Constitutiei de catre inamicul personal al PSD si a motivatiilor suspendarii a dat mari dureri de cap intelighentiei pesediste, experta in cestiuni avocatesti si violari de acte fundamentale. Insasi parintele Constitutiei, Antonie Iorgovan, si Lazar Dorneanu, care a mai executat deja la comanda cateva lucraturi juridice pentru partidul care l-a facut om, au fost inhamati la travaliul redactional. Din efortul lor de jurisprudenta, dar si de mare imprudenta etica, a iesit un document care a picat in doua randuri la pipaiala experta de la Curtea Constitutionala. In conditiile in care un batran rechin pesedist, Ion Predescu, patruleaza constiincios si plictisit in iazul din Curte, si ar fi trebuit, din motive de inregimentare politica, sa valideze productia colegilor sai juridici. O lectie pentru strategii partidului cu cea mai larga reprezentare in Opozitie, al carui esec motivational s-a reflectat in nepriceperea si neputinta antoniana si iorgoveasca de-a avea grija de propria progenitura juridica. Semn ca, in Romania, de la Victoras incoace, nimeni n-are grija cum se cuvine de copiii Revolutiei.
In final, sa remarcam ca suntem orasul cu cel mai consistent sprijin prezindential in strada; se pare ca numarul de 100 de cetateni stransi in centru pentru a protesta impotriva suspendarii este maximul cotei de simpatie basesciana in provincie.
Cam putin. E-adevarat ca Basescu s-a intors la popor, dar si poporul era putin cu spatele.
Vifor Rotar
