Invatamantul olog schioapata in carja Patriahului
Patriarhul Daniel, capul Bisericii Ortodoxe Romane, se alatura corului de deploraci ai caderii libere in care se afla invatamantul mioritic de cativa ani. Cam de cand Bac-ul ii testeaza drastic pe absolventii de liceu si demonstreaza, la fiecare sesiune, ca suma cunostintelor cu care se aleg picatii la examenul maturitatii este o bruma palida de notiuni.
Camerele de filmat instalate de fostul ministru Funeriu au facut probele un calvar pentru cei care sperau sa copieze si la proba suprema asa cum o fac in cursul anului, reusind sa treaca prin scoala ca un stol gigantic de gaste prin apa.
Daca Vladimir Putin – patriarhul politic din Rusia – a zburat cu cocorii ca sa-i calauzeasca spre tarile calde, Patriarhul Daniel nazuieste sa faca acelasi lucru cu zburatoarele de la noi. Nu ca sa-i insoteasca spre meleaguri indepartate.
Dimpotriva. Mai ales ca Prefericitul a descoperit ca vechea si demult incercata zicala „cine are carte, are parte” fost inlocuita la noi cu „cine are carte, pleaca departe”. Intaitstatatorul BOR deplange dezastrul din invatamant si vrea sa insoteasca stolul de loaze inapoi in banci, unde sa le aduca pe calea cea buna a invataturii. Doar ca Patriarhul vrea sa faca acest lucru prin intarirea orelor de religie in scoala. O materie careia nu am auzit sa-i fi facut careva vreo analiza onesta, ca sa constate cat de receptivi sunt copiii la mesajul crestin si la pildele Mantuitorului. Nici eu, in calitate de parinte, nu am reusit sa scot de la fetele mele nimic despre orele astea de cateheza scurta care se practica in sanul sistemului scolar. E fain – este singura constatare pozitiva, intr-un noian de banalitati, daca nu cumva de invective despre felul in care duduia de religie ii indoctrineaza cristic pe elevi.
Cred ca, in locul predarii si repetarii obsesive a rugaciunilor, ar fi mult mai utila si instructiva o incursiune in istoria Bisericii, oricat de sumara. I-ar face pe elevi mai interesati de subiect si mai receptivi la viata spirituala, asa cum a fost traita la noi.
In schimb, facatorii de manuale – care sunt din nou contestate de un cor intreg de voci – mizeaza pe accentuarea notiunii de pacat si pe inducerea fricii de Necuratul. La clasele mici li se spune copiilor ca daca nu merg duminica la biserica le moare ingerasul. Cam sumbra si neguroasa atmosfera in care Biserica vrea sa-i tina aproape de scoala pe copii.
N-am auzit insa – iar daca exista astfel de cazuri, imi fac mea culpa – de vreo parohie instarita care sa se fi ocupat de reabilitarea scolii darapanate din localitae, ignorata de sistemul neputincios, fara sa-i fi inrolat in armata de habotnici de care gem bisericile.
As propune sa facem o cruce discreta acum, la inceput de an, pentru bunul mers al scolii. Dar asta a facut si liota de ministri perindati pe la conducerea invatamantului, care, prin experimentele lor, au pus intr-un fel sau altul cruce educatiei din scoli.
Vifor Rotar
