Iohannis a uitat că a cerut să fie declarat succesorul unei organizaţii naziste?
Nu spun o noutate: cei cărora le sînt tolerate abuzurile sfîrşesc prin a se crede nişte sfinţi, considerîndu-i pe toţi ceilalţi că ar fi abuzatori. Aşa au făcut toţi dictatorii, toţi torţionarii şi, în general, cei care au fost mai întîi toleraţi şi apoi au fost daţi cu greu jos din copac, la fel ca scoafa din proverb!
Unul dintre aceştia este însuşi preşedintele României, Klaus Iohannis. Acum, după ultimul său discurs cu ocazia decorării unor supravieţuitori ai Holocaustului, această impresie devine certitudine şi, indiferent cîţi şi cine mi-ar sări în cap, sînt dispus să pun pe masă toate cărţile, în speranţa – încă pîlpîind – că s-ar trezi în Klaus Iohannis măcar sentimentul de jenă, dacă sentimentul de ruşine nu are nici o şansă.
În tot discursul său de la Cotroceni, Klaus Iohannis nu a rostit măcar o dată numele principalului vinovat pentru Holocaustul din timpul celui de-al doilea război mondial: Germania fascistă! Cineva care n-ar şti deloc ce s-a întîmplat în acei ani, înţelege din discursul lui Iohannis că întreaga omenire a construit înfricoşătoarele lagăre de concentrare, mai puţin ţara de a cărei naţionalitate este mîndru că aparţine.
Iată cîteva pasaje din acest discurs ipocrit care nu pot fi trecute aşa de uşor cu vederea dacă sîntem cu adevărat preocupaţi de adevăr:
– „Acum 74 de ani, se deschideau porțile infernului dezlănțuit pe pământ, ale lagărului morții de la Auschwitz-Birkenau, cel mai mare și cel mai cunoscut loc unde au fost masacrați oameni la scară industrială. Când flăcările morții au încetat să mai mistuie femei, copii, bătrâni și bărbați, ucigașii au lăsat în urmă o cifră copleșitoare. Aproape 6 milioane de evrei și nu numai au fost asasinați în Holocaust. Aceasta nu este o cifră rece, ci o întreagă lume nimicită! Când s-au deschis porțile spre libertate ale lagărului morții către o nouă viață, prea puțini mai erau acolo să o primească.
– „Ne gândim și medităm la tragedia Holocaustului, deși cunoaștem mai degrabă chipurile și biografiile criminalilor decât pe cele ale victimelor lor. Ca morții să nu aparțină nimănui, făptașii și-au dorit întotdeauna să le șteargă numele. De aceea, astăzi, numindu-i pe cei care au supraviețuit ca martori ai lumii dispărute, aduc un pios omagiu și fac un lucid îndemn împotriva uitării tragediei nesfârșite prin care au trecut ei și neamul lor”.
– „Să nu uităm că, în numele unui așa-zis ideal suprem, schimbând legi și capturând instituții una câte una, s-a consolidat regimul nazist. Percepția că politicienii, care reprezintă oamenii și interesele lor, au dreptul să calce în picioare adevăruri, să identifice dușmani, să dea vina pentru eșecurile lor pe diferite categorii de cetățeni reprezintă o filosofie toxică. Astăzi, în tentativa lor nesăbuită de a se salva de justiție și de a-și prezerva puterea, unii politicieni învinuiesc magistrați, blamează multinaționalele viclene, cum zic ei, și diabolizează Uniunea Europeană, descrisă drept abuzivă și trufașă. După cei arătați acum cu degetul, ar urma alții, apoi alții, și tot așa până când indistincția și căutarea continuă a vinovaților s-ar transforma în pretextul perfect pentru acapararea statului”.
Ce este porcăria asta? Uitaţi-vă cu atenţie la construcţia acestui discurs şi veţi observa cîteva elemente care-l definesc:
– 1. Omiterea numirii Germaniei fasciste drept autoarea principală a Holocaustului, ca şi cînd Auschwitz-Birkenau ar fi fost opera francezilor, englezilor sau românilor, deşi pe Wikipedia oricine poate citi: „Auschwitz (în polonezăOświęcim) sau Auschwitz-Birkenau (nume oficial complet Konzentrationslager Auschwitz, KL Auschwitz (Stammlager), KL Birkenau (Auschwitz II), scurt Konzentrationslager Auschwitz-Birkenau) este numele unui complex de lagăre de concentrare și exterminare al Germaniei naziste”.
– 2. Expresivitatea involuntară îl face pe Iohannis să-şi strige adevăratele gînduri chiar atunci cînd ar vrea să le ascundă! Astfel, cînd spune: „fac un lucid îndemn împotriva uitării tragediei nesfârșite prin care au trecut ei și neamul lor”, Iohannis se preface că uită că tocmai dumnealui, ca preşedinte al FDGR, a cerut să fie declarat succesorul organizaţiei fasciste „Grupul Etnic German”, cea care i-a terorizat pe evreii din România, luîndu-le casele, magazinele şi, în general, averile, aşa cum veţi vedea în documentele pe care le publicăm mai jos! Deci, răspundem şi noi îndemnului prezidenţial împotriva uitării! Să nu uităm, domnule Preşedinte!
– 3. Toată ceremonia decorării „unor evrei” (expresia îi aparţine preşedintelui) duce spre singura lui preocupare: atacul la adresa adversarilor săi politici, în principal alianţa PSD-ALDE, pe care o descrie ca fiind de-a dreptul fascistă, ca şi cum, după o logică şuie, politicienii de azi ar vrea să consolideze un „regim fascist”!
Pentru că văd că Iohannis nu are nici o limită, nici măcar atunci cînd vorbeşte senin de una dintre cele mai mari tragedii ale omenirii, ai cărei autori au fost conaţionalii săi, e cazul să punem pe masă un document care ar trebui să-l facă pe Klaus Iohannis să intre sub masă de ruşine: DOSARUL 453/1941, întocmit de „Subsecretariatul de Stat al românizării, colonizării şi inventarului” din cadrul „Direcţiei Drepturilor Statului”.
În acest dosar există o Notă informativă dată chiar de unul dintre membrii „Grupului Etnic German”, în care autorităţile sînt înştiinţate că această organizaţie nazistă „a hotărît să intervină la Centrul de românizare pentru a se ridica toate autorizaţiunile de comerţ ce au evreii din oraşul Giurgiu, iar magazinele să fie preluate de ei”:
Şi dacă va crede cineva că acesta era doar un caz izolat, prezentăm cîteva file şi din DOSARUL 23/FD, aflat la Preşedinţia Consliului de Miniştri, în care găsim un amplu raport despre acţiunile minorităţii germane împotriva evreilor şi românilor!
Acestea sînt doar o parte din documentele din arhivă care ar trebui să-l determine pe Klaus Iohannis să plece puţin capul, în loc să facă paradă cu dragostea sa faţă de evrei, căci tocmai sub preşedinţia sa „Forumul Democrat al Germanilor din România” (FDGR) a cerut să fie declarat succesor al organizaţiei fasciste „Grupul Etnic German” (Deutsche Volksgruppe in Rumänien)!
Cu atît mai mult, cu cît chiar prin complicitatea cu „Ciuma roşie” condusă după anul 2000 de Adrian Năstase, FDGR a reuşit să reintre în proprietatea bunurilor dobîndite de „Grupul Etnic German” prin metodele de mai sus! A uitat, oare Klaus Iohannis de acest document? Să i-l reamintim, căci documentul integral a fost deja publicat de „Cotidianul”:
Dacă vrea, într-adevăr, să aibă credibilitate atunci cînd vorbeşte despre drama evreilor din România, Klaus Iohannis ar trebui mai întîi să dea înapoi urmaşilor evreilor deposedaţi de „Grupul Etnic German” averile luate abuziv, pe care FDGR şi le-a trecut acum ilegal în proprietate! Altfel, tot discursul său de luni nu este decît o demagogie!
Şi dacă, la toate acestea, adăugăm şi deja celebra formulă lansată de Klaus Iohannis: „cine ştie ce afaceri face Dragnea cu evrei”, precum şi refuzul numirii lui Ilan Laufer ca ministru, motiv pentru care a şi fost acuzat public de antisemitism, ne întrebăm dacă nu cumva i s-a tolerat prea mult lui Klaus Iohannis acest discurs dublu, acest comportament dictatorial în urma căruia are impresia că nu trebuie să dea socoteală de nimic.
Altfel, chiar cuvintele sale îl pot acuza: „Percepția că politicienii, care reprezintă oamenii și interesele lor, au dreptul să calce în picioare adevăruri, să identifice dușmani, să dea vina pentru eșecurile lor pe diferite categorii de cetățeni reprezintă o filosofie toxică”. La fel cum orice referire a sa la o Justiţie independentă devine o glumă sinistră atunci cînd se rosteşteşte numele Carmen Iohannis, soţia sa care refuză să se prezinte la audierile de la Parchet unde este chemată.
Cine i-a scris în acel discurs „Să nu uităm că, în numele unui așa-zis ideal suprem, schimbând legi și capturând instituții una câte una, s-a consolidat regimul nazist” nu cred că îi este chiar prieten lui Klaus Iohannis! Căci, aşa cum spune cel mai mare dintre germani, Goethe: „Comportamentul este oglinda în care fiecare îşi reflectă imaginea”.
Autor: Ion Spanu
cotidianul.ro
