Iohannis cu Geoană, rocada mică, beleaua mare

Iohannis cu Geoană, rocada mică, beleaua mare

0 92

Apărută de nicăieri, vizita lui Klaus Iohannis la Washington se suprapune cu atacul fără precedent al unui șef de stat NATO la adresa hegemoniei americane în cadrul alianței.
Într-un moment în care Klaus Iohannis a agitat apele mai mult decât era nevoie să o facă, SUA au trebuit să intervină decisiv, dar în același timp cu delicatețe, întrucât valul nemulțumirilor, declanșat de liderul român, risca să se transforme într-o circotecă nedorită.
Și au făcut-o, găsind soluția într-un premiu oferit de Atlantic Council, un ONG din sfera intelligence-ului militar.
Primit la Casa Albă de Joe Biden, Iohannis a avut parte de toată atenția cuvenită unui președinte… supărat. Lesne de bănuit că discuțiile dintre cei doi au pornit în primul rând de la anunțul candidaturii la șefia NATO, care a avut darul să submineze autoritatea Americii și să zdruncine unitatea „Aliaților”.
Ce s-a discutat în spatele ușilor închise, nu putem decât bănui, iar unul dintre scenariile rostite în cercurile de la Cotroceni vorbește despre o rocadă care s-ar pune la cale, între Klaus Iohannis și Mircea Geoană – Biden i-a închis gura lui Iohannis oferindu-i poziția deținută acum de Geoană.
Fără susținerea SUA, nimeni nu poate ajunge secretar general al NATO. În același timp, nu doar că olandezul Mark Rutte este alesul, personaj îndreptățit să ocupe această funcție, dar despre obiceiurile liderului român s-a aflat și în marile cancelarii, anume că-i plac mai mult vacanțele și plimbările decât munca.
În plus, diplomația nu este tocmai punctul forte al lui Klaus Iohannis, care excelează mai degrabă la comunicare non-verbală – transmite prin tăcere ceea ce are de spus și uneori o face atât de bine că nici după 10 ani nu i-au spus un „Bună ziua” câțiva dintre angajații Administrației Prezidențiale.
Iohannis poate fi un alt Geoană la NATO, de ce nu!?
Ca șef de stat, s-a remarcat doar printr-un concediu prelung, de două mandate, întrerupt, din când în când, ca să-i mai întoarcă pe români unii împotriva altora (a pesediștilor). Băgatul bățului prin gard este literă de lege și la Alianța Nord-Atlantică, ne-am lămurit de asta!

Ce atuuri mai are Klaus Iohannis?
Doarme pe el în ședințe, este defazat și nepriceput la temele privind geopolitica și strategiile militare.
Disperat să primească și el un post călduț după ce a avut grijă ca vreme de 10 ani să execute, fără crâcnire, ordinele Occidentului, Iohannis poate fi răsplătit cu postul de secretar-adjunct la NATO, care i s-ar potrivi ca o mănușă – muncă zero, plimbări peste tot, discursuri fără greutate, deci fără risc să greșească.
Va fi tratat cu respect, în special de țările exotice, pe unde-i place lui Carmen să călătorească, așa că nu-i greu de bănuit cine a aruncat pe piață acest scenariu vehiculat pe holurile Cotrocenilor.
Unde mai pui și că la Bruxelles este aglomerație mare, iar posturile de top – șefia Comisiei Europene, președinția Consiliului etc – sunt „blocate” de partidele puternice din Vest, care își cer partea leului, în funcție de numărul de locuri din Parlamentul European.
Așadar, Klaus Iohannis are pretenții și a știut să-i transmită asta lui Joe Biden, chiar dacă vorbim despre doi lideri pe final de mandat, care din noiembrie încolo vor mai apărea doar prin cărțile de istorie.

Citite printre rânduri, câteva dintre declarațiile făcute la Washington lasă să se întrevadă negocierile care s-au purtat la Casa Albă
„Obiectivele României? Este o listă întreagă (…)
Președintele Biden și-a exprimat aprecierea deosebită față de eforturile consistente pe care România le face în beneficiul spațiului aliat și, totodată, pentru sprijinul continuu pe care îl acordăm Ucrainei, inclusiv prin facilitarea tranzitului de produse agricole (…)
Și acest punct a fost atins în discuția noastră tete-a-tete (n.r. – candidatura la NATO).
Discuția nu a fost una lungă, a fost relativ scurtă și, dacă m-ați întrebat dacă există riscul să nu existe consens, da, există riscul!
Cred că este foarte bine să existe două candidaturi, doi candidați care, în general, sunt considerați acceptabili, pentru că o organizație puternică are nevoie și de competiții puternice (…)
Au fost unii care au spus că, dacă sunt doi candidați, se rupe unitatea alianței. Nici vorbă de așa ceva, alianța este puternică, merge mai departe, dar este bine să fie doi candidați pentru că atunci există posibilitatea de a deschide noi teme de dezbateri”.

Dincolo de un premiu, cu ce s-a mai întors Klaus Iohannis din America? Poate cu promisiunea că nu vor începe procesele pentru cele 6 case luate cu bani din …meditații. Și se aude că ar fi ceva emoții și pentru Carmen, care tremură din cauza unor lucrări nu tocmai… originale.

Trei pentru binecuvântarea Americii
Național a dezvăluit, la începutul lunii aprilie, că sunt „3 care se bat pentru binecuvântarea Americii”.
Mircea Geoană, Nicolae Ciucă și Eduard Hellvig, cu toții au transmis, direct sau prin interpuși, că se bucură de sprijinul Washingtonului.
În cazul secretarului-adjunct al NATO, ar fi vorba despre Departamentul de Stat, doar că problema e alta și pare fără soluție – la Washington, așa cum scriam anterior, se schimbă liniile după alegerile prezidențiale și este greu de crezut că viitoarea administrație va mai păstra „recomandările” făcute de cei înlocuiți.
De ani buni România nu s-a mai prezentat în lume cu un lider puternic, patriot, care să pună interesele propriului popor deasupra jocurilor politice și a presiunilor externe. Doar că alegerea lui Mircea Geoană ar continua această tradiție deloc onorantă pentru noi.

Sursa: national.ro

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.