Ipoteza Kursk

A fost atacul asupra Kursk ultimul act al dramoletei ucrainene? Sincer, nu putem ști încă. E prematur.
Au fost mai multe ipoteze legate de acest atac stupid. Prima susține varianta tactică, anume că Ucraina a atacat în Kursk unde i-a prins pe ruși cu pantalonii în vine pentru a-i forța să-și mute trupe din Harkov și Donbas, astfel încât să mute războiul de pe teritoriul lor pe cel rusesc și să recucerească pozițiile luate de ruși în Ucraina.
O altă ipoteză este aceea că au atacat strict pentru PR.
Și, desigur, mai e ipoteza tâmpită înaintată de generalul ăla „Neica-Nimeni Bălăceanu”, cum că au atacat acolo pentru a-i înconjura pe rușii din Donbas. Și cam atât.
Niciuna însă nu ține.
Dacă doreau PR nu aduceau 25 000 de soldați(câți sunt acum în Kursk!), iar dacă doreau să-i oblige pe ruși să mute trupele din Harkov și Donbas, nu-și mutau ei soldații de-acolo! Despre ipoteza generalului Coate-Goale n-are sens să discutăm întrucât nu suntem cretini pentru a discuta așa ceva. Și-atunci?
Ei bine, aici vine a patra ipoteză care aparține subsemnatului. Dar înainte de a v-o expune, trebuie să înțelegem ce-i cu acest atac-surpriză.

Întrebați, în timpul conferințelor de presă despre atac, oficialii americani – fie că vorba despre cei din zona armatei, serviciilor secrete, de președinte sau de oameni politici simpli – spun că n-au știut de atac.
Mai mult, Kirby a afirmat că a solicitat ucrainenilor, în regim de urgență, să trimită explicații cu privire la ceea ce urmăresc prin intermediul acestui atac. Aproape că te cutremuri de emoție. Doar că noi nu suntem proști!
Să crezi că o operațiune de asemenea anvergură nu e cunoscută de SUA e o dovadă de prostie masivă. Țara aia e plină-ochi de agenți americani.
Un prim element pe care trebuie să-l înțelegeți este că, sub nicio formă nu a fost vorba de o operațiune-fulger, neplanificată, din partea ucrainenilor. Podolyak a declarat că această operațiune este planificată de mai bine de un an. De altfel, cunoașteți incursiunile teroriste ucrainene în Belogorod, pe care le-au marketat ca „operațiuni efectuate de cetățeni ruși, adversari de-ai lui Putin”.
Acelea au fost pregătiri, testări ale capacităților Rusiei de apărare internă. Și, pe baza lor, s-au proiectat actualele penetrări.
Așadar, e imposibil ca detaliile atacului să nu fi fost cunoscute în amănunt de către SUA. Mai mult, sunt convins că planurile au fost elaborate de SUA, element care e parte a propriei ipoteze în ceea ce privește operațiunea. 

Așadar, Ucraina a atacat în Kursk pentru a că a fost împinsă de SUA!
Americanii le-au promis ucrainenilor că dacă vor face un spectacol amplu în Kursk, ei se vor implica direct diplomatic pentru a stabili sfârșitul războiului, asigurându-se că ucrainenii vor avea succes în negocierile de pace cu Rusia.
Mai mult, au fost asigurați că situația din teren le va permite să facă chiar un schimb al „regiunilor ocupate” cu rușii, adică să se mai salveze ceva din ce se mai poate salva.
Doar că, e un element știut de foarte puțină lume, anume că începuseră niște negocieri preliminare între ucraineni și ruși, mediate de Qatar. Aceste negocieri erau menite a statuta, pentru început, oprirea distrugerilor elementelor ale infrastructurii energetice de ambele părți. Doar că aceste negocieri au fost dinamitate de operațiunea Kursk, rușii părăsind negocierile înainte de a începe.
Așa cum la începutul conflictului englezii au spulberat negocierile de pace prin instrumentarea fake-ului cinematografic de la Bucea, la fel s-au petrecut treburile acum, prin invazia masivă a Ucrainei în regiunea Kursk. Rușii au blocat tratativele și, mai mult, au pornit o serie de atacuri efectiv terminatoare pentru Ucraina și infrastructura sa energetică.

Acum Ucraina e în fundul gol, asumându-și rolul pokeristului amator care joacă la cacealma. De fapt asta e imaginea întregii operațiuni din Kursk: o cacealma instrumentată de americani, în care ucrainenii au intrat cu gândul că vor câștiga însutit. E o iluzie, iar ca să înțelegeți trebuie să vă uitați la situația frontului.
Rușii nu doar că nu au mutat rezerve de pe frontul din Donbas, dar, mai mult, au crescut ferocitatea atacurilor. Prima cucerire majoră pe care o au în vedere este Pokrovsk.
Care-i treaba cu localitatea aceasta? Este una esențială, din două motive: pe de o parte este ultima fortăreață ucraineană, de-aici înainte rămânând doar Niprul la orizont și, nu în ultimul rând, este un nod logistico-strategic major, care face ca distribuția forțelor armate ucrainene să se facă foarte flexibil și rapid între fronturi.
Practic, prin cucerirea Pokrovskului, rușii urmăresc deznodarea întregului front ucrainean, care ar putea fi imediat „aliniat” pe noua linie Pokrovsk-Harkov-Sumî.

Pare că direcția strategică a Moscovei e mult mai importantă decât răspunsul la activitatea teroristă a Kievului. Cu toate că au trimis oameni, rușii NU au trimis trupe sau echipamente de pe fronturile deschise, iar asta e cea mai proastă veste pe care o pot obține ucrainenii, semn că Rusia se pregătește „să dea cu sec”.
Dacă în zilele următoare vom vedea picajul Pokrovskului înseamnă că americanii și, mai ales ucrainenii, trebuie să-și recunoască înfrângerea. 
Deja, de o perioadă lungă de timp forțele armate ale Ucrainei suferă din cauza lipsei de rezerviști, astfel încât o înfrângere la Pokrovsk, dublată de o previzibilă curățare a Kursk-ului, se va constitui într-o poziție terminală nu doar pentru Ucraina, ci și pentru întreg Occidentul.
În toată afacerea, SUA joacă prost rolul prostului, care nu are habar ce fac armele sale pe teren. E evident ce fac și, mai ales, căror interese răspund. 

În ceea ce privește atacul asupra Kursk-ului, e clar că e vorba de o operațiune serioasă. Un corespondent rus de pe frontul de-acolo relatează nebunia pe care a găsit-o:
„Treptat, inamicul(Ucraina n.n.) folosește echipamente din ce în ce mai grele și mai sofisticate, inclusiv tancuri. S-au introdus în luptă vehicule blindate grele și din ce în ce mai multe elemente ale infanteriei grele motorizate. Serviciile noastre de informații(adică cele rusești n.n.) raportează că se construiesc masiv bariere anti-tanc(dinți de dragon n.n.) pentru a ne îngreuna contraofensiva. Tot mai multe grupuri specializate în UAV-uri își fac apariția aici.
Nu e vorba despre cele aparținând Forțelor Speciale ale Ucrainei, care erau aici de la începutul atacului, ci de alte divizii specializate aparținând armatei și nu numai(!!!).
Nicăieri pe front nu e mai periculos decât în Kursk: aici concentrarea de UAV-uri ucrainene e atât de mare încât e imposibil să scapi cu viață dacă te deplasezi fără echipament specific războiului electronic. Mai mult, e mai periculos să te deplasezi noaptea decât ziua!”. 
Așadar, spre deosebire de fronturile din Donbas sau din sud, unde rușii intră aproape ca-n brânză, profitând de inferioritatea numerică și de penuria de muniție a ucrainenilor, în Kursk se concentrează o grămadă de echipamente occidentale care ar fi putut să ajute militarii rămași pe linia frontului ucrainean.
De asemenea, cele mai bune unități ale Ucrainei acționează acum în Kursk. E ca și cum armata Ucrainei ar fi decis să părăsească Ucraina în favoarea Kursk-ului rusesc, ceea ce pare un nonsens.

Din punct de vedere strategic nu există absolut niciun câștig pentru Ucraina. Mai mult, vedem cum rușii rămași în continuare pe frontul de 1200 km continuă să înainteze din ce în ce mai ușor, în condițiile în care în Kursk se scurg arme, trupe și muniții care ar fi deosebit de valoroase pe linia frontului din Harkov, Donbas sau a secțiunii sudice a acestuia. 
Economistul rus Serghei Glaziev vine cu o ipoteză șocantă: „pentru conducerea marionetă rusofobă a Ucrainei, un obiectiv secundar al războiului este eliminarea populației masculine în scopul următoarei reinstalări a poporului lor în regiunea Nipru”. Putem să ne gândim inclusiv că numărul mare de trupe din Kursk este menit sacrificării.
Nu pot merge pe ipoteza vreunui câștig al Ucrainei acolo deoarece asta ar însemna efectiv picarea Rusiei. Scenariul e atât de penibil încât nu poate fi luat în calcul!
Însă, în schimb, sacrificarea celor mai violente componente ale armatei ucrainene prin trimiterea în Kursk, dar și sacrificarea celor rămași pe linia frontului din  dorința de a steriliza poporul ucrainean, aceasta e o ipoteză care poate fi luată în calcul, mai ales dacă se pune problema unei mutări de populație acolo.
În sprijinul ipotezei înaintate vine și decizia recentă a autorităților de la Kiev de a înrola forțat în armată tinerii cu vârste de peste 16 ani! E o sacrificare pe față a viitorului Ucrainei, pe care oamenii de acolo nu o înțeleg din cauza propagandei cu care sunt bombardați de cel puțin 10 ani. 
Cu toate acestea, încă nu putem înțelege logica din spatele „episodului Kursk”. De ce ar sacrifica aiurea americanii forțele loiale ucrainene, de ce ar dinamita procesul de pace?
În urma unui tratat negociat acum, Ucraina – cu excepția zonelor rusofone – ar rămâne în continuare în sfera americană, astfel încât SUA ar avea doar de câștigat.
Dacă gândiți așa înseamnă că nu înțelegeți sevrajul războiului. Cei care luptă pe front nu sunt decât niște amărâți manipulați și ținuți de mașinăria infernală a războiului. Cea mai mare parte a timpului sunt drogați, propaganda fiindu-le inoculată cu sălbăticie.
Orice ieșire din mecanismul infernal al războiului, pe cei mai mulți îi trezește la lumină, înțeleg ceea ce li s-a întâmplat și-și cer drepturile. Mai ales atunci când realizează că au fost tranzacționați în numele unor idealuri absolut dubioase, care nu au nicio legătură cu interesul lor. Iar acest sentiment este amplificat de sentimentul pierderii războiului, când trebuie găsit un vinovat pentru a fi sacrificat. Din acest punct de vedere, pentru sforarii din spatele conflictului, topirea forțelor armate pe front este cea mai bună variantă de îngropare a adevărului. 

Nu trebuie omis un alt aspect. Așa cum incursiunile trecute ale teroriștilor ucraineni pe teritoriul rus au fost menite reglajului fin al atacului pe care-l vedem în prezent, la fel poate fi văzut și acest atac din Kursk pentru eventualitatea unui atac la o altă scară, instrumentat de alte forțe.
Seniorii războiului au în vedere numeroase informații care se referă la promptitudinea armatei ruse, la modul în care au fost plasate dispozitivele de apărare și o groază de alte informații pe care, fără un conflict în direct, nu le puteau obține. Și-ar mai fi ceva, anume țintele pe care le au în vedere ucrainenii. E posibil să vedem în scurt timp ceva similar atacului asupra radarului Voronej, adică o operațiune inutilă pentru armata ucraineană, dar extrem de utilă SUA. 
Punând punct întregii prezentări, putem considera că actualul eveniment din Kursk semnalizează cumva intrarea în zona finală a conflictului ucrainean.
Sacrificarea forțelor sale în haosul care se prevede în Kursk și, cel mai probabil, „oprirea rușilor” pe aliniamentul Niprului prin amenințarea intrării în ecuație a papagalilor români și polonezi ar putea fi elemente pe care le vom vedea destul de curând.
Posibil ca toate acestea să fi fost anterior negociate cu rușii, astfel încât „toată lumea să se simtă bine după război”.
Nu-mi este clar ce se va întâmpla cu Odesa, dar dată fiind insistența rușilor putem considera că revenirea lor la gurile Dunării este deja negociată, la fel ca și preluarea Transnistriei. Totul, din rațiuni de securitate, desigur. Ale cui? Păi fix ale entității care va rezulta în urma actualului conflict și care, chiar dacă se va numi Ucraina, nu va fi Ucraina. 

Culmea, chiar dacă va fi o victorie pentru ruși, nu-mi dau seama dacă nu cumva, pe termen lung, va fi o înfrângere. E însă prematur să facem scenarii. Pe moment va fi interesant să-i vedem la lucru pe civilizatorii care vor stinge focul femeilor ucrainene, dând naștere unui alt popor acolo. 

Autor: Dan Diaconu
Sursa: trenduri.blogspot.com

Share on Facebook

Tweet

Follow us