Istoria Bradului de Craciun
Desi nu se stie exact unde s-a nascut ideea impodobirii pomului de Craciun, se banuieste ca originea bradului de Craciun a aparut pentru prima data la popoarele germanice. Martin Luther a fost primul care a ornat bradul de Craciun cu ajutorul lumanarilor. Ideea i-a venit de la reflectarea luminii stelelor printre ramurile unui brad. Treptat, treptat aceasta traditie se raspandeste patrunzand in Anglia, Franta, Elvetia.
In Rusia europeana, Ajunul Craciunului era sarbatorit in mijlocul padurii unde se alegea cel mai frumos brad care era ornat cu lumanari, bomboane si jucarii. In traditia romaneasca impodobirea bradului apare la sate in momente alegorice: nunta sau inmormantarea tinerilor, a femeilor si a barbatilor.
Alte izvoare istorice duc cest obicei mult mai departe in timp, pana la egipteni, care isi ornau casele cu frunze de palmier in ziua solstitiului de iarna. Obiceiul a fost preluat de romani, care au folosit, in locul palmierului, brazii. Se pare ca bradul a fost decorat pentru prima data la Riga in 1510.
La mijlocul secolului al XVI-lea, apar in Germania primele targuri specializate in vanzarea de cadouri, de obicei mancare sau obiecte de folosinta practica. Figurile modelate de brutari din paine, care apoi erau agatate in brad ca ornamente, aveau mare trecere. Se pastreaza in acest sens marturia unui vizitator al orasului Strasbourg in 1601. El descrie brazi decorati cu astfel de figurine, cu acadele si ornamente din hartie colorata.
Incarcatura biblica atribuia bradului astfel impodobit simbolul pomului paradisului, al belsugului, al cunoasterii si al inocentei. Beteala a fost inventata in Germania pe la 1610.
In acea vreme nu era numai argintie, era chiar din argint! Au fost inventate masini pentru obtinerea unor folii subtiri. Argintul era durabil insa oxida repede, astfel ca au fost incercate diverse aliaje de plumb si cositor, dar produsul era atat de greu, incat se rupea sub propria greutate. Astfel incat argintul a fost folosit pana la mijlocul secolului al XX-lea. In 1846, Regina Victoria si Printul Albert (de origine germana), apar in „Illustrated London News”, impreuna cu copiii, in jurul bradului de Craciun.
Popularitatea familiei regale a facut ca obiceiul sa se raspandeasca repede printre supusi. Bradul a devenit „la moda” nu numai in insulele britanice, ci si pe coasta de est a Americii. In America, bradul de Craciun apare pe la 1747, in comunitatile germane din Pennsylvania, dar se raspandeste abia o data cu dezvoltarea comunicatiilor, in secolul XIX. Tarile din spatiul mediteranean nu s-au aratat prea interesate de brad, preferand scenele biblice asezate pe platforme triunghiulare (ceppo), bogat ornamentate.
Secolul XX aduce un val de noutati
Dupa 1918, din cauza problemelor de export, Germania nu mai este principalul furnizor de decoratii. Locul sau este luat de Japonia si SUA.
In 1930 brazi de mari dimensiuni sunt amplasati in locuri publice.
La mijlocul anilor ’60, ideile moderniste se rasfrang si asupra pomului de Craciun.
Brazii din aluminiu argintiu, importati din America, sunt foarte la moda. Acestia nu necesitau alte decoratii decat sursele de lumina colorata care se reflectau multiplu pe crengile argintii. In anii ’70 apar brazii artificiali cu aspect foarte realist.
Spre sfarsitul anilor ’90, decorarea bradului se intoarce spre ideile Victoriene, dar cu teme si concepte noi. (I.M.)
