Jakarta Alba a Realitatii
Daca tot nu i-a lasat patronu’ sa inchine Realitatea nimanui, angajatii lui Sorin Ovidiu Vantu au purces sa inchine ode proaspatului arestat. Ca tot e vreme de inchinaciuni si adanci temenele pe la noi de cand cu invazia de moaste, jurnalistii au sarit care de pe teren, care de prin birouri sa-si aminteasca de talentul literar al lui SOV si de firea lui de poet. Invataturile lui Neagoe Basarab catre odrasla Teodosie sunt o palavrageala lunga si plicticoasa pe langa testamentul in rezumat pe sms al lui Nea Sorin catre pupila lui Realitatea. Frumoasa zicere, de altfel, si inspiratoare de profunde si cucernice reflectii pe tema independentei presei. Dar sloganul de neinchinaciune vine din partea insului care a facut disparuti banii a 300.000 de creduli din Romania, care si-au jucat agoniseala in masinariile financiare ale lui Vantu de la FNI si FNA, scoase la produs pe piata cu tacitul si complicele acord al institutiilor statului. Realitatea TV chiar este o institutie onorabila; aici lucreaza unii dintre cei mai inzestrati jurnalisti din Romania, care izbutesc sa faca media de calitate chiar in timp ce fac slalom printre presiuni, interese si teme de serviciu. Dar osatura trustului detinut de Vantu este chiar scheletul din dulapul lui SOV, moastele descarnate care marturisesc despre trecutul – si prezentul – financiar agitat si cel putin dubios al marelui strateg fiscal care este Sorin Ovidiu Vantu. Talente care il coplesesc pana la sufocare pe cel de poet, invocat patetic si ridicol de unii dintre stipendiatii care au sarit inca de ieri in apararea boss-ului priponit.
De altfel, nici nu era nevoie ca adulatorii piosi sa pomeneasca de cartea de versuri scrisa de poetul Sorin, pe care il poti suspecta de fior liric doar pentru ca e obisnuit sa calculeze in lire. Stenogramele din posesia procurorilor care il ancheteaza – vesnicul cautator de Elodii Marius Iacob & staff – sunt probe concludente nu doar pentru intretinerea cu bani in Jakarta, Indonezia, a pupilului Nicolae Popa, fostul patron de la Gelsor, ci si pentru firea poetica si zburdalnica a lui SOV. Daca deponentii tepuiti ar fi avut si ei parte de cate-un „Te saruta Sorin” sau „Golanas mic, m-am ocupat eu de tot”, „Tu stii cat te iubesc eu tine”, asa cum este alintat Popa prin stenograme, nu mai reclamau in veci jafurile de la FNI/FNA. Ar fi propovaduit si ei vorbele profetului Vantu „Nu inchinati Realitatea” chiar asa ingenunchiati cum au ajuns in realitatea lor paralela si mult, infinit mai saraca si mai cenusie decat Jakarta Alba a Realitatii fiscale marca SOV.
Vifor Rotar
