Jertfa la huda lupului
In perioada sarbatorilor de iarna, mai exista un obicei, cel al jertfei inchinate lupului. Lupul era considerat, in zona Apusenilor, regele animalelor, de aceea, multe obiceiuri si traditii includ acest animal in ritualurile specifice. In aceasta perioada, inainte de a se lumina de ziua, un flacau neinceput, adica un baiat mai mare de 16 ani care nu a cunoscut inca femeia, trebuie sa aleaga pe intuneric o masca rituala. Mastile erau confectionate de fecioarele din sat si reprezentau duhurile padurii.
Fata aleasa, adica cea care a facut masca aleasa, purtata de flacau (“omul-lup”) trebuie sa aprinda un foc mare la gura pesterii, mai precis a unui aven urias, numit semnificativ huda lupului. In huda, barbatii aruncau un purcel sau un berbec, pentru a fi jertfa adevarata animalelor salbatice.
In jurul focului, barbatii terminau de golit sticlele cu “crampa”, cum se numeste in aceste locuri tuica fiarta. La miezul noptii, fata smulge masca de pe chipul feciorului si o arunca in foc, moment din care tot satul poate sa chefuiasca pana spre ziua, barbati si femei la un loc.
Gramada de oase albite de vreme, aflata pe fundul avenului, sta marturie vechimii acestui obicei, intalnit altadata in catunul Bai din judetul Hunedoara.
