Joaca pe patru roti
Acuma, ca ne aflam in pline sarbatori si grangurii de Bucuresti au dat navala la staulul distractiilor din Poiana Brasov, tineretul lor bovin a inceput sa se plictiseasca, caci distractia pe munte cere efort si intelegere a naturii, ceea ce nu seamana cu calcatul pe patru roti de pe Kiseleff, Pipera, Snagov sau alte asemenea cotloane in care s-a ascuns expresia bunastarii mitocanesti.
Si astfel, la inceput doar vreo doua-trei, apoi tot mai multe, au aparut in parcarea de la intrarea in Poiana masini de lux a caror tineri stapani, in lipsa altor preocupari, au inceput sa se joace de-a derapajele controlate. Adica intr-un spatiu limitat au inceput sa urle motoarele, sa scrasneasca franele, sa se invarte masinile aproape pe loc. Momente de cascatorie de prin filme.
Si hai ca n-ar fi nimic daca treaba s-ar fi organizat intr-un loc mai ferit – sa fiu sincer, daca as avea posibilitati materiale si as uita si eu de cei care flamanzesc in frig, „m-as da” intr-o asemenea dracie de intrecere – dar treaba aceasta spontana intr-o parcare dintr-o statiune aglomerata nu prea este la locul ei. Derapajele acestea, la o eventuala scapare de sub control, ar putea duce la accidente grave, chiar cu pierderi de vieti omenesti, nu atat a celor din masini, ci a celor de pe margine. In plus se pot provoca pagube materiale celorlalte masini, daca de ale lor nu le pasa tinerilor „combatanti” – nu concurenti, pentru ca un concurs implica si gandire, pe cand o asemenea lupta cere doar reflexe.
Intrebati de cum s-au simtit, tinerii participanti la dandana au declarat ca de mult nu s-au mai distrat asa de bine. Ce mai poti comenta fata de o asemenea gandire, cand, la doi pasi, muntele statea pregatit cu partiile sale?
Personal nu pot spune decat: vai voua, invingatori invinsi!
Dan Bota
