Joia VERDE apara natura de boli
Prima joi dupa marea sarbatoare crestina a Pastilor are o semnificatie speciala in calendarul popular, motiv pentru care mai este numita Joia Nepomenita, Joia Necurata; Joia Rea; Joia Verde; Joile Domnesti; Slobozitul Paresimilor.
Joile de dupa Pasti si pana la Duminica Mare sau Rusalii se serbeaza mai cu seama de catre femei, pentru ca grindina sa nu le bata holdele, pentru a nu chema seceta, pentru boli, pentru inflorirea sau rodirea pomilor. Asadar, pentru ca Pastele pica intotdeauna primavara, fie ea timpurie, fie tarzie, se continua ritualurile de renastere a naturii la viata si de ocrotire a ei pentru anul care a inceput.
Joile Domnesti de dupa Pasti sunt tinute pentru boale. „S-a intamplat odata cu o femeie ca a cusut si a fost apucata de a boala (boala copiilor, boala-rea), astfel povesteste o baba, iar unul a arat intr-o joi dupa Pasti si i-a murit boul pe loc. Joile dupa Pasti sunt in numar de noua. In aceste joi nu torc femeile si nici nu inteapa, sub cuvant ca e rau de boale si de batut piatra. Daca se intampla sa bata piatra si sa le strice bucatele, apoi incep sa blesteme pe acea femeie care a indraznit sa lucreze in aceste zile. – Daca toata lumea ar tine aceste sarbatori, n-ar mai cadea piatra, zic matusile”, dupa cum povesteste etnograful Antoaneta Olteanu in cartea sa, „Calendarele poporului roman”.
Obiceiurile legate de aceasta zi deosebita din calendarul popular sunt nenumarate si inca sunt tinute si respectate cu sfintenie in anumite sate mai traditionale din Banat si Transilvania.
In aceasta zi se da de pomana peste, se fac colaci, se duc la biserica si se pomenesc mortii.
„In zori se face focul in fata casei cu noua bete de alun uscate (buciumei), din convingerea ca vor veni sufletele celor morti sa se incalzeasca, fapt pentru care sunt invitati si vecinii, pe scaunele, in jurul focului, dandu-se focuri de pomana, colacei si ulcele frumos impodobite cu flori de primavara. Femeile fac pomeni la cimitire, cu colaci, bautura, vase si haine noi, precum si oua rosii aruncate peste mormant. Are loc si slobozitul ritual al apei pentru morti (Slobozitul Paresimilor), pe la fantani, dupa ce anterior o fata cara cele patruzeci si patru de galeti pline. Cand apa era carata pentru o femeie decedata se punea martora o fata, iar pentru un barbat, un baiat. O alta femeie intreaba fata: „Esti martora ca ai carat apa lui…? Pe cine ai martora ca ai carat apa lui…?“ Fata raspunde: „Eu, luna si soarele!“ Imediat dupa aceea se incruciseaza doua lumanari si se aprind la cele patru capete, pentru a fi slobozite in fantana, puse intr-o troaca. Lumanarile raman slobozite in fantana pana cand se sting. Fata care a carat apa primeste un cadou dat peste fantana (galeata, cana, cearceaf). In final se organizeaza mese la iarba verde, cu patruzeci si patru de colacei, corespunzator celor patruzeci si patru de galeti. Uneori se obisnuieste ca in final o femeie sa mai scoata cateva galeti de apa din fantana, pentru a uda imprejurimile contra secetei.”, relateaza Antoaneta Olteanu in lucrarea citata mai sus.
