Jurnalul lui Georgel ( XXIV )
Nu mă lăsau coșmarele ăstea să dorm, așa că mi-am programat eu un vis frumos. Asta e din cauza la campania electorală, sunt muncit tare de gândurile care mă îmbătrânesc, nu putea să fie mandatul de primar de 10 ani și acuma visam frumos? Lasă că vorbesc eu cu Mandolină la guvern, gata pun propunere legislativă, să se facă liniște odată în orașul ăsta! Gata, mandat de 10 ani la primărie la Brașov! Că nici nu-mi vine să spun ce am visat, că mă umflă râsul. Cică eram la ATI pe pat de spital și nu puteam să vorbesc, sanchi, dar auzeam și vedeam totul, o făceam pe paralizatul, să văd ce zice lumea din jurul meu când mă văd cu cracii în sus pe patul de moarte hahahaha . Și vedeam așa cum veneau băieții cu Gabor, Danu și Oprică la capul meu și plângeau în hohote, zici că venise potopul de-au chemat medicii jandarmeria să-i evacueze că e situație de urgență, că uite ce nenorocire s-a întâmplat acuma când mai sunt 4 zile până la alegeri și că ,,ei ce face acuma”, ba Chiricheș se uita la mine în gol, tâmp, adusese cică covrigi de salvare, gonflabili și ronțăia la ei de dădea firimituri pe mine, și a încercat să îmi bage un covrig cu susan în gură, băi idiotule susan rimează cu Susanu și chiar fac infarct, că ăsta în capul lui credea că mă vindecă cu covrigi, că tare îmi plac mie. Bă, Covricheș ăsta e atât de prost încât merită numit consilier local onorific pe viață.
Ba Angelica și fetele de la secretariat se zgâiau la mine și plângea că rămâne fără servici și că au de acum de plătit întreținerea la vilele alea de le dau eu gratis de la RIAL, ba auzeam voci dar nu vedeam fețe, auzeam cum se pregăteau să mă trădeze, se întrebau între ei unde am ascuns eu banii, dacă am semnat nu știu ce dosare. Care bani, care dosare, că eu sunt sărac lipit, vândut la băncile unde sunt acționar. Ba era Mandolină și Săsălache și Mandolină s-a apropiat așa tare de fața mea de am simțit aroma de Lagavulin din respirație, ba îi auzeam cum se sfătuiau pe cine o să pună în locul meu, pe Macedonschi, pe Werner Braun, pe Șovăială, pe Ialomițianu Iconaru, pe trotinită Coliban sau pe Susanu Amendă. Cine, Ialomițianu? Hahahahaha. Pe ăsta-l bântui și îl pun să facă flotări la intrarea în primărie că prea se laudă că a prins osânză electorală. Și după care veneau doctorii curioși cu asistentele să vadă dacă mai respir, eram cică, sanchi, pe aparate. Dunca a venit în fine, lui ăsta îi plac ceasurile, a pus mâna să vadă ce ceas am, cred că voia să-l ciordească, dar când a văzut că am un amărăt de Casio, a oftat, a zis bă săracule și a plecat dezamăgit. Dunca venise cu atârniciul de Răzvan Popa. Bă, ăsta e așa de atârnici că dacă vede buci de șef nu-l mai extirpi de acolo decât prin intervenție chirurgicală.
Numai și numai lume bună la patul meu. Susanu a venit cu o oglindă să vadă dacă mai respir, mi-a pus oglinda la nas, Coliban a început să râdă și se bucura, era praf de fericire, da el e cam praf oricum, gata ăsta se vedea primar în locul meu. Adiță Cejeu s-a uitat la mine o clipă, a mormăit ceva, că ce pierdere pentru peneleu, că de la Brăteni încoace nu s-a mai văzut așa necaz în marea familie liberală, după care a iar băgat ruralul nasul înapoi în telefon, zicea că mai trebuie doi brontozauri la el la țară de un milion de ieuro bucata, ieftineală că-i ban public și e excedent bugetar la judet, bla bla, de parcă nici nu existam. Afară lume multă pe stradă, ca la proteste, lume cu flori în mână cu popi care se rugau să mă fac bine, televiziuni, presă. Ehe! Boooon, și la final vine și Ialomițianu, se uită la mine cu fața aia a lui de brănean zgârcit, scoate o icoană din buzunar – pe mine mă miră că el poate să scoată ceva din buzunar, nu doar să pună – și mi-o pune la gură. Și eu haț, sar în picioare, gata m-am vindecat, minune de la Dumnezeu. Iconaru a căzut în genunchi și a început să urle că ăsta e semnul pe care-l aștepta, că gata se călugărește, se face direct prea fericit, are har și-a ispășit toate păcatele, e nemuritor și întoarce și pedeleul de la mormânt. L-am lăsat acolo în salon să se transfigureze, poate îl iau ăștia și îl bagă la balamuc. Sau în Parlament, că-s sinonime. Și eu m-am dus la geam ca Papa de la Rroma, de-i zice și Cioabă, și lumea se isteriza când m-a văzut viu și nevătămat, începuse să urle, să se bucure. Gata, mă votează toți, acum sunt omul providenței, m-am întors din boală și m-am asigurat pe viață! Am mai făcut schema asta și în 2008 și a ținut că m-am dat mort și m-a votat lumea din milă, că-i popor credincios, merge la biserică să pună lumânări să moară vecinu și să-i lase lui averea. Eh! Rămân primar cât vreau eu acuma! Daaaa, ce bine dispus m-am trezit, gata, azi mă hotărăsc după visul ăsta pe cine propun eu la Senat și Camera Deputaților, că nu se pune nimeni din partid cu mine, tremură toți când mă văd. Pe Oprică îl fac senator, precum și-a făcut Caligula calu sau măgaru, că stau slab la istorie, să am și eu o vietate direct la Senat. Leșină ăsta când a auzit că îl fac domn la București, gata om pe viață l-am făcut. Danu se făcuse verde de invidie da imediat s-a oferit să fie deschizătorul de portieră a lu mașina lu șoferul lui Oprică, că are familie grea, că stă în trei camere pentru că a evacuat de acolo doar o orfană, că dacă evacua trei-patru orfane avea și el nouă – doișpe camere acolo, da așa? Doar Gabor plângea în continuare, suflet sensibil coardă dezacordată asta, cred că deja de necaz își depășise recordul de 2 la mie. Și am ras satisfăcut paharul de uiskean de-i zic eu de dimineață că-i lapte și am plecat la birou, așa, zâmbitor și cu încredere în viitor.
Pe drum mă gândeam eu așa ce viață frumoasă am eu în orașul meu și cum toți căcănari mă invidiază și vor să mă facă să nu mai fiu primar. Au ei valoarea mea? Bă, i-a luați voi trenul invers și marș la Buruienești, că se găsesc locuri de crescător de iarbă pe acolo. No, niște neica nimeni în drum sunt ei, cu toate studiile și școlile lor. N-au studiat intens singura școală care contează în viață, școala vieții, la materiile esențiale: șmecheria, combinația și bagă banu la băiatu. Păi și nu merit să am io viața așa frumoasă la câte am făcut, la câtă prosteală le-am dat la gâscani? Că eu eram campion regional la aliniat gâștele în copilărie la mine la țară. Ce mă mai bârfesc ăștia pe on line, pe facebook, ba niște tâmpiți scriu aiurea în tramvai de mine , la mișto, că-s dictator, că Lukașenko ia notițe de la mine că-i mai naiv de fel, noroc cu mine și cu Putin că-i facem agenda și lumea râde. Bă i-os mama democrației, le dau voie la toți să mă voteze și să marce banul.
Râdeți băăă, rădeți până nu mai puteți, că n-aveți valoarea mea nici dacă vă mai nașteți de 100 de ori! Voi dați din buze pe la colțuri, pierdeți vremea și eu mă lăfăi în de toate! Hahahahaha. Pe drum îl mai văd și pe Susanu Amendă cu ăia de la el din Pro România, cu Mohaci, cu Leonte, cu Jurubescu ăla de l-am dat eu afară de la Corona, hahahaha. Oare lui Susanu când vine ăla să-i tragă un șut în cur de se plâng toți la grămadă, hahahahaha, ăla de are notat Votați G. Scripcaru pe buci, hahahahaha. Asta mai lipsește să mă sune și Susanu, să-l aud cu domn primar, mi-a tras unul un șut în cur când vorbeam cu gușteri vrăjeli electorale, hahahahaha.
Și am ajuns și la primărie și m-am pus eu la biroul meu și a venit Angelica să-mi spună cum stă treaba, cine, ce mai spune, care mă bârfește, care stă pe facebook la servici. Informare scurtă și densă că dușmanul de clasă este peste tot! Liniște deplină, acuma slugile de la primărie vin cu pamperși pe ei că nici la WC nu se mai duc, nici la țigară, că cică au pereții urechi și aflu io tot! Păi e suspect când e liniște! Ia, să vină băiatul ăla cu revista presei, cu primul ziar dacic de pe vremea lui Cezărică Cuceritoru, cine, ce mai zice, cine pe cine mai înjură în campanie. Nimic deosebit, că Susanu a zis de Coliban, că Coliban de Susanu, că Ialomițianu de disperare a zis că crește pensiile și dă de la el moca case dacă nu sunt bani la buget hahahahaha . Fâssss! Plictiseală de campanie, a obosit toată lumea!
Hai că m-am gândit io cum trebuie să mai dau un tun electoral la gușterime, mare de tot îl dau, promit 25.000 de milioane de tablete și laptopuri la toți elevii și profesorii din univers. Și abonamente și camere web și de toate! De la buget, că e de unde, după care văd eu, mă socotesc cu fondurile europene. Le dau la toți gata parolate, și cu un soft special, de nu-l poți detecta, mi l-au dat băieții mei de la IT, și văd acolo cine, ce face cu el, ce scrie de mine, dacă ține cu USR PLUS, Cu Pro România și gata, Bill Gheiț mă fac, știu tot despre ei și știu exact cum și ce promit la următoarele alegeri, din 2032 că sunt pregătit să le câștig și pe alea. Nu mai mișcă unu că draci îi găsește pe toți! Pe asta n-a văzut-o nici Boc de la Cluj cu tot bugetul lui și cu stadioanele lui și cu Untold-ul lui și cu metroul lui, cu tot. Cică face treabă! Ce treabă faci tu bă piticule, că te bătea taică-tu cu cureaua de la ceas când erai mic, ia să văd, ce treabă? Lasă că cer eu lu Mandolină să îmi dea mie și Clujul pe mână, un an – doi, cinzeci, fac frumos că are buget mare de tot, oameni îi fac! Și-l aduc pe piticul de Boc aici la primărie, îi dau un post important, la cât e de înalt ajutor de treaptă îl fac.
Și zice Angelica că trebuie să mă duc la un eveniment, că sunt invitat că vine lume multă. Păi mă duc, cum să nu mă duc că dacă e multă gușterime hop și eu, că e campanie, să pună ștampila unde trebuie. Și fug eu acolo și dau de Tractoristul de Paul Enache și ăla se bucură negativ când mă vede și zice ce p…a mea faci domn primar. Mă uit eu așa la el, zic bine și dau să plec să dau mâna cu cât mai mulți slugoi cu funcții. Asta nimic, zice băi moldovene, du-te-n p..a mea, că nu mai scăpăm de tine, du-te-n p..la mea, că iar tu cu trădătorul ăla de limbric, Dunca, dă-l în p..a mea, ai sucit iar pesedeu, dă-i în p..a mea. Hai marș la prostit prostimea, du-te-n p…la mea. Și pleacă.
Stătea ăsta numai cu p….a în gură, că ăsta în loc de virgulă, punct sau cratimă folosește doar aia cu du-te-n p…a mea, de m-a zăpăcit de cap și a speriat și bibanii. Într-un final după ce am scăpat de el, l-am parcat io undeva în mulțime și i-am făcut o fentă și cum mă pupam în bot, gata, gata mai aveam să promit că va curge pe canalul Graft numai lapte și miere în timpul săptămânii și bere în week-end, mă strigă ăia să urc pe scenă la Aula Universității să îmi iau nu știu ce diplomă de cel mai cinstit și onest primar în ultimii patru ani din Brașov, municipiul Brașov. Și aveam un discurs bun, scris de Angelica, de i l-am dat lu Oprică să-l analizeze și apoi iar lu Angelica să mi-l traducă înapoi în limba română după ce a umblat Oprică pe text, că știe ăsta română cam cu știu eu zimbabweză și încep să vorbesc. Da-mi rămăsese discursul ăla a lui Tractoristul de Enache în cap și încep ,,da-vă-n p…a mea, diplome și tinichele î-mi trebuie mie, da-vă-n p..a mea, marș pe stradă la agățat gușteri” de o taie toți galbeni ca ce iese din vezică, dar în aplauze.
Și plec direct acasă, sunt obosit, da-vă-n p..a mea, că vă dau dreptul să votați democratic Scripcaru la al cincilea mandat că cinciu a fost și nota mea maximă de la școală.
Jorhe de Buruienesco
ai domne ca e buna asta cu poola mea e belea, ca toate celelalte de altfel.respect!