Justitia, o dama batrana, acra si plictisita
S-au scris si s-au spus atatea despre Justitia din Romania incat o marturie in plus nu schimba cu nimic imaginea dezastruoasa a cucoanei decrepite cu balanta. S-a vorbit si se vorbeste despre sistem cu dezgust, iritare si ura. Impricinatii chiar n-au niciun motiv sa ramana cu vreo impresie buna dupa ce au luat contact cu realitatea mizerabila din salile de judecata. Care s-or fi renovat ele acolo unde peretii erau coscoviti, dar gazduiesc scene la fel de igrasioase, in care nedreptatea si indolenta s-au infiltrat ca un mucegai fetid. Spetele in care judecatori iresponsabili sau, si mai grav, direct interesati, se fac partasi la punerea in libertate a unor indivizi periculosi care profita de ragazul acordat cu marinimie sau, repet, cu interes jegos, ca sa comita din nou fix faptele care i-au adus in instanta sunt cu duiumul. Scriem si vorbim despre ele din statistici, iar impactul cu ele este totusi absorbit de faptul ca nu suntem direct afectati de sentintele strambe. Asta li se intampla nedreptatitilor, care nu ajung sa se exprime public despre abuzul comis impotriva lor, pentru corectarea caruia angajeaza o noua lupta cu sistemul intr-un carusel indracit de procese, infatisari, audieri si probatorii din care ies epuizati si faliti. La festin participa din plin avocatii, niste hoitari cu diplome care se hranesc vartos din cadavre juridice.
Atmosfera de colcaiala din viesparul justitiar de la noi este intregita zilele acestea de agitatia alegerii noii componente a Consiliului Superior al Magistraturii. O sinecura cu atribute exceptionale pe care se bat sa si-o adjudece indivizi si inse recuzati puternic de colegii de breasla, chiar daca nimeni nu e in stare – e una din calitatile sistemului – sa formuleze acuze precise si definitive.
Cel mai avizat te poti exprima, insa, despre sistem, atunci cand interactionezi direct cu el. Nu cand esti implicat personal in speta – ar fi abuziv. Dar cand ai ocazia sa vezi pe viu in sala prestatii care dezonoreaza roba devenita obligatorie la procese mai degraba din ratiuni estetice. Mi s-a intamplat ieri sa asist un impricinat cetatean strain intr-un proces de divort, urat ca toate despartirile unde la mijloc sunt ceva bani si copii. Am iesit cu o sila profunda pentru felul in care duduia judecator – o cucoana flasca, cu aspect de nasa intepata dintr-o nunta de cartier – confunda celeritatea actului de justitie cu frunzaritul dosarului si fuserirea spetei. M-a ingretosat obtuzitatea cu care punea intrebari –era faza de interogatoriu – de parca s-ar fi ferit sa afle detalii despre cazul in care, totusi, se va pronunta definitiv. Prestatiei i-a pus capac dictarea catre grefier a amanuntelor ce se vor consemna la dosar. O fetita silitoare de-a opta ar fi fost mai coerenta decat coana judecator, care a produs cele mai stupide propozitii scurte pe care le-am auzit in ultima vreme. O ofensa juridica adusa limbii romane si spetei pe care are de pe-acum orgoliul ca o va judeca impartial si competent.
Nu va mai reprezentati Justitia ca pe o femeie tanara si lejer atractiva, asa cum a vazut-o artistul care a avut inspiratia sa-si lege modelul la ochi si sa-i atarne doua talgere in maini. Inchipuiti-v-o ca pe o dama trecuta bine, acrita in procese, cu gusa si suncile aferente statului excesiv pe scaun, enorm de plictisita de meseria care a umplut-o de bani. E imaginea cea mai buna a Justitiei din Romania.
Vifor Rotar