La 1 septembrie incepe noul an bisericesc
Spre deosebire de anul civil, anul bisericesc incepe la 1 septembrie, deoarece in Vechiul Testament, Dumnezeu a poruncit ca poporul ales sa praznuiasca in mod deosebit luna septembrie, pentru ca in acest timp cu bogate roade ale pamantului, oamenii sa se poata indulci din acestea.
Dupa traditia mostenita din Legea Veche, in aceasta zi (care era si inceputul anului civil la evrei) s-a inceput creatia lumii si tot in aceasta zi si-ar fi inceput Mantuitorul activitatea Sa publica, atunci cand a citit in sinagoga cuvintele proorocului Isaia, care profeteau despre Sine. La romano-catolici anul bisericesc incepe cu prima duminica din Advent (Adventus), adica duminica cea mai apropiata de 30 noiembrie, deci cu aproximativ patru saptamani inainte de Craciun.
Cele trei perioade ale anului bisericesc
Ca mijloc de comemorare a vietii si a activitatii rascumparatoare a Mantuitorului, anul bisericesc ortodox are in centrul sau sarbatoarea Sfintelor Pasti si se poate imparti in trei mari faze sau perioade: Perioada Triodului (perioada prepascala), Perioada Penticostarului (perioada pascala), Perioada Octoihului (perioada postpascala).
Fiecare din acestea cuprinde un anumit numar de saptamani. Timpul Triodului tine de la Duminica Vamesului si a Fariseului (cu trei saptamani inainte de inceputul postului Pastilor) pana la Duminica Pastilor (total 10 saptamani), Timpul Penticostarului tine de la Duminica Pastilor pana la prima duminica dupa Rusalii sau a Tuturor Sfintilor (total opt saptamani), iar Timpul Octoihului tine tot restul anului, adica de la sfarsitul perioadei Penticostarului pana la inceputul perioadei Triodului. Este cea mai lunga perioada din cursul anului bisericesc.
Anul bisericesc la evrei
In cartea Levitic a Vechiului Testament gasim motivele pentru care prima luna de toamna era declarata vreme de sarbatoare pentru poporul ales. Iata-le enumerate succint: in aceasta luna, apele potopului au scazut suficient de mult, iar corabia lui Noe s-a oprit pe Muntele Ararat; in aceasta luna Proorocul Moise a coborat de pe Muntele Sfant cu tablele cele noi ale Legii; tot in aceasta luna s-a inceput construirea cortului Domnului; marele arhiereu intra singur o data pe an, in luna septembrie, in partea de cort numita Sfanta Sintelor pentru a aduce jertfa nesangeroasa pentru sine si pentru pacatele poporului; ziua intai din septembrie era ziua curatirii in care tot poporul se smerea prin post; din aceasta luna incepeau sa se numere anii poruncilor Vechii Legi, astfel incat in al cincizecilea an se odihneau nu doar evreii singuri, ci si robii, animalele si ogoarele lor; acum se iertau toate datoriile saracilor si se dadea libertate celor din robie.
Pomenirea Slavitului Simeon Stalpnicul
Tot in aceasta zi, se sarbatoreste pomenirea Preacuviosului Parinte Simeon Stalpnicul.
Slavitul Simeon a fost din partile Ciliciei, dintr-un sat ce se numea Sisan, fiu al unor parinti crestini, Susotion si Marta, si de copil era cioban la oile tatalui sau. Crestinii primelor secole plecau in pustiu, mai departe de forfota lumeasca, pentru a fi mai aproape de Dumnezeu. Unul din ei – Cuviosul Simeon, care a vietuit in sec. V, si-a facut lacas pe un stalp si a vietuit mai multi ani in post si rugaciune, pentru aceasta fiind numit Stalpnicul. Oamenii veneau la el cu rugaminti si Sfantul nu refuza nimanui ajutorul sau, pentru toti se ruga lui Dumnezeu.
Dar odata langa poarta stalpului si-a facut culcus un sarpe urias si fioros si oamenilor le era frica sa vina la Cuvios. Sarpele insa se simtea bine langa Sfant. Odata sarpelui i-a nimerit un tepus in ochi. El se zvarcolea, se incolacea de durere, apoi s-a tarat pana la stalp si ii arata Sfantului prin intreaga sa infatisare ca sufera si are nevoie de ajutor.
Sfantului Simeon i s-a facut mila de acest sarpe nenorocit. In privirea Cuviosului era atata bunatate si dragoste, incat tepusul a cazut ca prin minune din ochiul animalului. Sarpele recunoscator s-a asezat langa poarta stalpului ca un miel. Iar cand ochiul s-a vindecat de tot, sarpele s-a retras in culcusul sau de mai inainte. Oamenii au inceput sa vina iarasi la Cuviosul Simeon, slavindu-L pe Dumnezeu pentru aceasta minune.
L.M.
