La 20 de ani de la Revolutie,
Ce si cui servesc spusele Monicai Macovei din New York Times…
„Fostii colaboratori ai Securitatii nu sunt oamenii cu care sa construiesti o democratie”, a declarat fostul ministru al justitiei, Monica Macovei, intr-un material aparut in cotidianul american “New York Times”.
Declaratia lui Macovei este continuta intr-un material despre „fantomele trecutului” care bantuie Germania si Europa de Est.
Dosarele politiei politice.
Existenta dosarelor politiei secrete continua sa alimenteze o dezbatere aprinsa nu doar in Germania, ci si in Europa de Est. New York Times scrie ca inclusiv unii dintre cei care s-au opus comunistilor afirma ca deschiderea acestor dosare ar putea afecta clasa politica deoarece documentele ar putea fi folosite in scopuri politice. Altii afirma insa ca scena politica nu se va insanatosi daca dosarele sunt tinute sub cheie.
„Daca nu deschizi aceste dosare complet si nu le pui sub un control independent, sistemul va ramane otravit”, a declarat Macovei, despre care publicatia americana scrie ca „a luptat impotriva coruptiei si a influentei continue a Securitatii.
Fara sa faca o distinctie intre securisti, nomenclatura de partid Macovei afirma ca “…fostii colaboratori ai Securitatii nu sunt oamenii cu care sa construiesti o democratie”.
New York Times precizeaza ca dosarele fostei Securitati din Romania au fost deschise abia in 2005 si doar o mica parte din cele doua milioane de dosare a ajuns la Tribunal.
Independenta din Justitie – o balanta defecta!
Cu cine sa faci Justitie? Este o intrebare la care se poate raspunde orice de catre oricine, fara insa sa gasim o solutie. Judecatorii nu sunt intotdeauna independenti, scrie Times, care o citeaza in continuare pe Macovei: „Sunt atat de multe retele unde oamenii se protejeza sau se santajeaza unii pe altii. De aceea nu pot sa fiu de acord sa spun e suficient atunci cand vine vorba despre inchiderea acestor dosare”… Atat aici cat si in majoritatea interventiilor M. Macovei este ipocrita. Studiul de caz ar trebui sa inceapa cu ea si seful sau de partid de la Cotroceni. Evident ca trebuie sa se ajunga si pe la PSD si elitele lor. Numai ca aceasta treaba nu se poate face „pe sarite”…asa cum le-ar conveni politicienilor romani. Ei si-au facut legi fara a se gandi ca vor ajunge si in opozitie si acuza exact ceea ce la randul lor au facut…Constitutia? O lege fundamentala care serveste mai ales interesele Puterii.
Este cu atat mai complicat cu desecretizarea acestor dosare, cu cat domnia sa, liderii din Justitie si chiar elitele partidului (partidelor) domniei sale, au mari probleme daca aceasta se va infaptui vreodata.
Numai ca la noi politrucii si demagogii dau lectii despre noi si pentru noi, atat in interiorul tarii cat si inafara ei. Nu conteaza cine ne spune micile adevaruri precum liderul Partidului Conservator, Dan Voiculescu care a prezentat pe data de 27 septembrie 2006 in cadrul unei conferinte de presa, o autorizatie de perchezitie, stampilata in original si semnata indescifrabil in alb. Dan Voiculescu a spus ca respectiva autorizatie a fost semnata de catre Monica Macovei, pe care a acuzat-o ca a fost „un procuror feroce in timpul lui Ceausescu“, deoarece ar fi facut parte din „regimul represiv“ al fostului dictator.
Ministrul a declarat ca acuzatiile lui Voiculescu reprezinta „un atac personal si ridicol, instrumentat prin metodele tipice ale Securitatii”.
Imaginea omului, procurorului, ministrului si actualului europarlamentar, analizate la inceputul primului mandat al lui Basescu. „Flota trebuia ingropata…Cine era mai in dreptatit sa o faca decat Basescu? Cu ce fel de oameni numiti in pozitii cheie?
Vom exemplifica cu citate dintr-un articol aparut in ziarul “Ziua” in anul 2005, cand “se atragea atentia asupra faptului ca Macovei a fost un procuror superficial, iar peste dosarele ei se aseza praful cu lunile de zile. De asemenea, nu respecta deciziile sefilor, lipsea nemotivat si intarzia frecvent si nejustificat.
Monica Macovei – solutia de avarie a …”Sitemului ticalosit”!
La sfarsitul anului 1996, conducerea Parchetului General a dispus un amplu control asupra activitatii procurorului Monica Macovei care isi desfasura atributiile in cadrul Serviciului pentru Drepturile Omului si Criminologie. Insarcinat cu aceasta evaluare a fost procurorul Mihail Carstea din cadrul Sectiei de control, organizare si studii – Serviciul Control.
Modul de redactare a raportului de analiza dovedeste ca inspectorul a fost dezamagit de atitudinea procurorului Macovei. Iata una dintre concluzii: „Domna procuror Macovei Monica Luiza intarzie in mod sistematic rezolvarea lucrarilor cu intervale foarte mari de timp, in mod nejustificat; dovedeste lipsa de oganizare in desfasurarea activitatii de procuror, in tinerea evidentelor lucrarilor; insubordonare in relatiile cu sefii ierarhici; intarzie la program in mod sistematic si lipseste nemotivat. Pentru deficientele constatate se face inovata si fosta conducere a Sectiei de urmarire penala si criminalistica care nu a urmarit activitatea doamnei procuror si nu a executat nici un control operativ curent, mai ales asupra lucrarilor cu termen”.
O scurta parcurgere a tabelului din Anexa 1 a raportului intocmit de Mihail Carstea scoate la iveala modul in care se ocupa de dosare fostul procuror Monica Macovei. Din cele 43 de dosare luate in calcul de procurorul inspector ca fiind analizate „sporadic” de procurorul Macovei enumeram cateva cu scopul de a oferi cititorilor o imagine despre activitatea de magistrat a actualului ministru al Justitiei: in lucrarea 2032/1994, repartizata la data de 28.02.1994 si care continea o sesizare din presa, i-au fost necesare nu mai putin de 1000 de zile pentru a remite o „amarata” de adresa catre Parchetul Sectorului 5 in vederea continuarii lucrarii; in lucrarea 33sp/p/1995 care il viza pe Vadim Tudor, Monica Macovei nu a lucrat timp de 60 de zile fara a avea nici o explicatie plauzibila; in lucrarea 614 care viza o nota aparuta in presa si in care Parchetul General a cerut actul final si lucrarea, Monicai Macovei i-au trebuit nu mai putin de 1030 de zile pentru a trimite o adresa la Parchetul Bihor. Daca in lucrarile de mai sus, actualul ministru al Justitiei a mai facut cate ceva, in ceea ce priveste 21 de dosare, procurorul inspector a observat ca procurorul Macovei le abandonase „in totala nelucrare”. Dintre acestea enumeram un caz de calomnie in care era cercetat Vadim Tudor, mai precis dosarul nr. 19sp/p/1995, pe care, timp de 240 de zile, Monica Macovei l-a lasat in nelucrare. Exista dosare care au zacut in fisetul procurorului Macovei chiar si 955 de zile fara a fi macar examinate.
Lider la absente, procurorul Macovei coresponda prin biletele cu sefii
Din datele extrase de la procurorul inspector reiese ca munca de procuror a Monicai Macovei a fost superficiala, atitudinea aroganta si zeflemitoare fata de colegi si sefi, considerandu-se mai degraba deasupra acestei munci „umile” de procuror. Iata observatiile inspectorului: „doamna procuror ( n.red. Monica Macovei) obisnuieste sa inchida lucrari ocolind controlul sefilor si nedand solutia, pentru documentare a se vedea xerocopii de pe lucrari de acest gen. De mentionat ca sub acest aspect a fost atentionata si de catre seful de serviciu. De asemenea, s-a mai remarcat ca doamna procuror, in relatiile cu seful de serviciu, foloseste biletele in locul convorbirilor directe (vezi model xerocopie fila 56). Din continutul unui astfel de bilet mai deducem si atitudinea sa superficiala in legatura cu modul operativ de solutionare a plangerilor venite de la cetateni, precum si modul in care intelege sa se poarte in relatiile cu colegii de serviciu”. Atitudinea refractara a magistratului Macovei in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu rezulta si din modul de abordare a doua dosare, cazuri pe care le oferim spre exemplu: lucrarea nr. 8293/93- repartizata la 20.10.1993 pe care doamna procuror o solutioneaza dupa 1140 de zile; lucrarea 9218/95 – repartizata la 27.10.1995 – la care seful de serviciu fixeaza termen 17.11.1995, nu se face nimic si doamna procuror inchide lucrarea la 03.12.1996 dupa 371 de zile. Dupa cum se poate observa, nu este vorba despre lucrari complexe, cu implicatii politice care sa fi atras „protestul” Monicai Macovei, ci este vorba de lucrari simple, ordonate de sefi, care ar fi trebuit sa fie solutionate.
In cei trei ani cat a activat ca procuror, Monicai Macovei i-au fost repartizate 198 de lucrari. A rezolvat 29 dintre acestea. Fiecare dintre dosarele solutionate i-a ocupat intre 60 si 1100 de zile. Iar lucrarile nesolutionate aveau o vechime „de raft” cuprinsa intre 60 si 1030 de zile.
Intarzierile din dosarele procurorului Macovei au fost oarecum explicate de inspectorii care au verificat calitatea muncii prestate in cadrul institutiei de catre Monica Macovei. Problema cea mare a Monicai Macovei era venitul la munca. Astfel, conform raportului, „procurorul Monica Macovei obisnuieste sa intarzie de la program aproape zilnic”. Luand la intamplare un an din cariera de procuror al actualului ministru al Justitiei, observam urmatoarele: in perioada 1 august – 15 septembrie – concediu de odihna; in perioada 3 – 18 octombrie – concediu medical; in perioada 29 octombrie – 1 noiembrie – absent. Monica Macovei a avut sase plecari in strainatate in perioada 1994 – 1996, toate deplasarile fiind la simpozioane…” citat din “Ziua”.
Un ajutor intern/extern care nu ajuta nimanui
Am vazut cum se face si cum se vede din interior actul de Justitie. Pentru a mentine un anumit echilibru, dam si un citat, cu autor Andreea Pora, Revista “22”: „Nu am vazut niciodata o personalitate care sa lupte impotriva coruptiei in baza principiilor democratice la fel ca Monica Luisa Macovei. Chiar daca acum nu mai detineti portofoliul de ministru, cateodata e mai bine sa fii la putere pentru o scurta perioada, dar sa schimbi multe, decat cineva care e zeci de ani la putere si abuzeaza de putere.”
… „Suntem mandri de dumneavoastra si, fiind astazi impreuna, aici, suntem mandri ca suntem prietenii dumneavoastra europeni.” „Haideti sa urmam exemplul Monicai Macovei si, daca facem asta, facem ceva pentru Europa si Uniunea Europeana…declara Hans Gert Poettering, presedintele Parlamentului European ”
Raul nu este popularizat doar peste Carpati… el se intinde pana la Atlantic.
In ce-l priveste pe Traian Basescu, securistul acoperit de ofiterul maritim, cel care a preluat “stafeta” in momentul “trecerii in rezerva” a lui Ion Iliescu, acesta a recunoscut nu odata ca a fost comunist si nu doar unul pasiv, servind chiar si Revolutia dar in halat de casa si papuci, in fata televizorului…
…Ce si cui servesc spusele Monicai Macovei din New York Times?
Noi, ceilalti, Romania, ramanem cu aceeasi imagine inafara: acel steag tricolor cu imensa gaura din centru lui si din sufletul nostru. Douazeci de ani in care s-au rotit la putere aceeasi, au facut averi si si-au „ales” copiii pe posturi bine platite (parlamentari sau europarlamentari).
Ei cica ne conduc si o fac doar in interesul lor, cu si fara votul nostru.
Ii meritam!
