La 24 iunie ziua Mișcării Legionare
Românii trebuie să cunoască adevarul, Mișcarea Legionară a fost prima forță care s-a constituit pe planetă impotriva bolșevismului (o forma primară a actualului globalism).
Pelerinajul tradiţional la mormintele lui Radu Mironovici şi Corneliu Georgescu va avea loc în ziua de sâmbătă 24 iunie 2023, ora 11, la mormintele acestora din cimitirul satului Ţigăneşti (com. Ciolpani, jud. Ilfov), unde va avea loc o ceremonie religioasă, imediat după terminarea Sf Liturghii, anunță Frăția Ortodoxă Sf M Mc Gheorghe și Fundația Ion Gavrilă Ogoranu.
SCURT ISTORIC
După căderea comunismului în România, a devenit o tradiţie ca în fiecare an, de 24 iunie, foştii deţinuţi politici să se adune în cimitirul satului Ţigăneşti (com. Ciolpani, Ilfov), la mormântul lui Radu Mironovici, fost deţinut politic, unul dintre cei cinci întemeietori ai Legiunii Arhanghelul Mihail în 1927.
Pe lângă semnificaţia religioasă ancestrală (străvechea sărbătoare a Sânzienelor) şi creştină (Naşterea Sf. Ioan Botezătorul), ziua de 24 iunie are o semnificaţie istorică legată de întemeierea în 1927, Legiunea Arhanghelul Mihail, la iniţiativa lui Corneliu Zelea Codreanu şi a altor 4 camarazi ai săi – Ion Moţa, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu şi Ilie Gârneaţă, cunoscuţi drept „cei cinci de la Văcăreşti” sau „văcăreştenii”. Titulatura amintea de recluziunea celor cinci la închisoarea Văcăreşti în perioada 1923-25.
La momentul instaurării dictaturii comuniste în România, se mai aflau în viață 3 din cei 5 văcăreșteni, și anume Radu Mironovici (aflat în țară), Corneliu Georgescu și Ilie Gârneață (aflați în exil din 1941).
Corneliu Zelea Codreanu fusese asasinat la ordinul lui Carol al II-lea în 30 noiembrie 1938, iar Ionel Moța căzuse eroic în luptă împotriva birgăzilor comuniste în Spania, la Majadahonda, lângă Madrid, la 13 ianuarie 1937.
Corneliu Georgescu își găsise sfârșit în condiții de asemenea tragice, în contextul tulbure de la sfârșitului războiului, în Austria, la Mittersil, iar Ilie Gârneață avea să supraviețuiască până în 1971, în Germania.
Radu Mironovici, era deci singurul întemeietor al Legiunii Arhanghelul Mihail care rămăsese captiv în România comunistă. Soarta lui nu a fost cu nimic mai puțin tragică.
După 1945, fără a se fi situat pe o poziție ostilă celor două facțiuni legionare, el nu s-a afiliat nici grupării loiale lui Horia Sima și conduse de împuternicitul acestuia, Nicolae Petrașcu, dar nici grupării anti-simiste loiale exilatului Constantin Papanace și lui Ilie Gârneață.
Statutul lui și al discipolilor săi avea să fie unul oarecum distinct, orientat pe o abordare exclusiv mistică și educațională a liniei Mișcării Legionare. Condamnat în 1948, după uriașul val de arestări inițiat de organele represive comuniste împotriva membrilor Mișcării Legionare, el avea să execute o dură detenție politică până la amnistia generală din 1964, când la presiunile Occidentului și sub amenințarea sanțiunii eliminării din ONU, România comunistă a fost nevoită să elibereze toți deținuții politici.
Pentru Radu Mironovici însă această eliberare nu a adus schimbări majore în regimul de viață, el rămânând unul dintre cei mai supravegheați cetățeni ai României comuniste. În acest context, lui Radu Mironovic și soției sale Elena, li s-a impus un domiciliu forțat în cadrul căminului de bătrâni din satul Țigănești, comuna Ciolpani, din nordul județului Ilfov. Sărac și bolnav, el avea să îndure aici mizeria și umilințele suportate de persoanele de vârsta a treia în toate azilele României comuniste.
În toată această perioadă, Radu Mironovici va frecventa asiduu bătrâna și modesta bisericuță din cimitirul satului Țigănești, unde se va îndeletnici cu munca de întreținere a curățeniei lăcașului și cimitirului. Localnicii bătrâni și-l mai aminteau încă, prin anii 1990, ca pe un bătrân blajin, foarte credincios, care își trăia în liniște și demnitate suferința și ostracizarea. S-a stins în 1974, la scurt timp după ce un individ din sat îl agresase fizic și a fpst îngropat alături de soția sa, Elena, în cimitirul satului Țigănești.
Din acest motiv, după 1990, foştii deţinuţi politici proveniţi din rândul Mişcării Legionare au instituit acest obicei, de a se aduna în fiecare zi de 24 iunie la mormântul „văcăreşteanului” Radu Mironovici (Ilie Gârneaţă şi Corneliu Georgescu erau înmormântaţi în exil, iar mormintele lui Corneliu Codreanu şi Ion Moţa sunt încă necunoscute). În anii 1990 au fost aduse la Ţigăneşti şi osemintele lui Corneliu Georgescu de la Mittersil (Austria), unde acesta decedase în 1945.
În primii ani, pelerinajul a fost organizat chiar sub egida AFDPR, iar ulterior a Fundaţiei Buna Vestire, înfiinţată de foștii deținuți politici legionari.
După anul 2000, această adunare anuală a început să se organizeze în sâmbăta cea mai apropiată de 24 iunie, pentru a da posibilitatea participării şi urmaşilor deţinuţilor politici, care în timpul săptămânii nu puteau participa.
Astfel, pelerinajul anual de 24 iunie de la Ţigăneşti reprezintă o tradiţie a comunităţii luptătorilor anticomunişti de după 1990. Au fost voci care au criticat această tradiţie, invocând circulara lui Corneliu Codreanu din 1937, prin care acesta spunea că ziua Legiunii nu trebuie sărbătorită (în contrast cu celelalte partide). Însă tradiţia pelerinajului anual de la Ţigăneşti nu reprezintă o formă de aniversare, ci un mod de a marca, în acea zi, memoria celor care au înfiinţat această mişcare şi a miilor de legionari ucişi în timpul persecuţiilor celor trei dictaturi ale secolului trecut.
Sursa: Buciumul & incorectpolitic.com
NOTA
Pentru detalii organizatorice, participare etc, contact: FlorinDobrescu, Tel/WhatsApp +40722749249 (A nu se confunda cu Mănăstirea Țigănești!)
