La Brasov, maghiarii şi germanii rareori au trăit paşnic unii cu alţii!
Mai nou se poarta concepÅ£ia că naÅ£iunile au apărut în secolul al XIX-lea, ÅŸi că naÅ£iunea este o construcÅ£ie artificială. Conform acestei teorii, etnia nu ar avea aproape nici o importanţă în Evul Mediu; în această epocă diferenÅ£ele erau sociale: nobili, clerici, orăşeni ÅŸi ţărani – nu conta originea etnică. Doar că teoria asta nu se potriveÅŸte de loc cu jurnalul sasului braÅŸovean Andreas Hegyes care îi înjura cu sârg pe unguri pe la 1613. Hegyes manifesta o conÅŸtiinţă naÅ£ională bine definită cu vreo 200 de ani înainte să fie inventate naÅ£iunile. Iar criteriul etnic funcÅ£iona la BraÅŸov de pe la 1500 – asta m-a surprins citind volumul IX din Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt (din care voi cita în continuare).
Statutul breslei blănarilor din BraÅŸov de la 1424 (cel mai vechi document de acest tip păstrat) punea o singură condiÅ£ie pentru intrarea în breaslă: candidatul să fie născut legitim (doc. 2). Statutele breslelor din anii următori păstrează această condiÅ£ie pentru candidaÅ£i, iar în listele de meÅŸteri ÅŸi calfe din BraÅŸov, pe lângă numele majoritar germane , apar ÅŸi nume maghiare.
SituaÅ£ia se schimbă brusc în 1505 în statutul breslei arcarilor, unde se spune aÅŸa: „Ungurii care sunt acum în breaslă să rămână ÅŸi în continuare cu fii lor în breaslă, dar pe viitor să nu fie luat la meÅŸteÅŸug cineva de altă limbă, ci numai germani”(doc. 34). Urmează o serie de înnoiri de statute sau statute noi care îi exclud pe maghiari din breslele braÅŸovene.
Statutul breslei aurarilor de la 1510 spune: „Să nu primească pe nimeni în sus-numita breaslă a aurarilor, dacă nu este născut legitim ÅŸi creÅŸtin din părinÅ£i evlavioÅŸi ÅŸi cinstiÅ£i, care să fie de limbă germană, deoarece nu se primeÅŸte nici un maghiar în breaslă” (doc. 40).
Înnoirea statutului breslei blănarilor din 1528 (care la 1424 îi primea pe maghiari): „De asemeni, nici un străin să nu fie primit în breaslă, dacă nu aduce scrisori suficiente, că este apt, că este născut legitim ÅŸi că este de neam german” (doc. 73).
O explicaÅ£ie fundamentată a excluderii maghiarilor din breslele braÅŸovene de la începutul veacului al XVI-lea ar necesita mai multe cercetări, extinse la nivelul întregii Transilvanii.
TotuÅŸi am găsit o motivaÅ£ie în statutul breslei tâmplarilor, pictorilor ÅŸi sculptorilor în lemn din 1523: „De asemeni, să nu fie primit în viitor la meÅŸteÅŸug vreun ucenic maghiar. De asemeni, pe viitor să nu fie primit nici un meÅŸter maghiar în vreo breaslă a meÅŸteÅŸugului nostru din cauză că maghiarii ÅŸi germanii rareori trăiesc paÅŸnic unii cu alÅ£ii” (doc. 76).
Prevederile acestor statute erau puse în aplicare cu stricteÅ£e, după cum se poate vedea din documentul pe care îl reproduc integral în continuare: „1558 Legitimarea fiului lui VincenÅ£iu, vice-castelan al cetăţii Bran. În lunea înainte de sărbătoarea tuturor sfinÅ£ilor, domnii staroÅŸti ÅŸi bătrâni ai breslei Å£esătorilor de lână au compărut în faÅ£a domnilor senatori în casa sfatului ÅŸi au întrebat dacă să primească în breasla lor pe fiul lui Incze pârcălabul. Drept urmare domnii mei au cercetat cu sârguinţă originea sa ÅŸi au aflat că Incze din partea mamei este de origine germană ÅŸi din partea tatălui un ÅŸcheian adevărat, care de asemenea sunt de credinţă creÅŸtină ÅŸi luând în considerare pe Dumnezeu ÅŸi dreptatea sa, senatorii au pronunÅ£at Å£esătorilor de lână care au fost prezenÅ£i în locul întregii bresle, că el corespunde breslei ÅŸi să-l primească ÅŸi să-l trateze potrivit dreptului de breaslă.”(doc. 124).
Cel puţin la Braşov nu prea se verifică teoria cu lipsa conştiinţei naţionale la 1500. (Sursa: george-damian.ro)
