LA CE E BUN POPESCU! Popescu nu e bun, decât …
de Paul Everac
Când m-am ridicat în două picioare, n-am prea văzut niciun Popescu la conducerea social-economică a acelui curăţel oraÅŸ de pe MureÅŸ. Marele făcător de bunuri ÅŸi conducător de economie era baronul Neumann; la Andrényi era fierăria, la Appónyi pantofii, la Szabó sticlăria, la Domány covoarele.
Fabrica de vagoane Astra o conducea gentlemanul-evreu Sapira. PopeÅŸtii (cu Popa, Popovici, Popovăţ, Popeanga) erau funcÅ£ionari, profesori, clopotari, cantori, colonei e tutti quanti. Grosul banilor ÅŸi managementul abia se infiltrau, cu Å£ârâita, la unii PopeÅŸti. Croitorul Ariton abia făcea faţă lui Huppert ÅŸi Goda; Zsédely, Leipniker ÅŸi Karacsony Å£ineau restaurantele, zdrobindu-l pe Mohor; librarul Munteanu răzbea greu de Kerpel; Meinel Å£inea cafeneaua, Eisele măcelaria, Königstorfer cofetăria, Sándor Ivan lozurile norocoase.
Am venit apoi la BucureÅŸti, capitala PopeÅŸtilor ÅŸi am mâncat pâine Herdan ÅŸi Gagel din făina lui Assan, mezeluri de la Rochus ÅŸi Podsudek. Industria o domina Malaxa ÅŸi Auschnitt, creditele Marmarosch-Blank. Mari monumente arhitectonice purtau semnătura lui Galleron, Gottereau sau Louis Blanc, până să ajungă la Maimarola. Medicina română luase elan de la Carol Davilla,
învăţământul de la Spiru Haret, finanÅ£ele fuseseră promovate de Serurie ÅŸi Caradà, sub înÅ£eleapta domnie a Regelui Carol I de Hohenzollern.
În comedie strălucea dinastia Carageale, în istorie Xenopol ÅŸi genialul fiu al Zulniei Iorga.
(Nu suna foarte popeÅŸte nici numele lui HaÅŸdeu sau Eminescu). Fabrica de lumină Wolf din Filaret era de obârÅŸie nemÅ£ească, ca ÅŸi CiÅŸmigiul, ca ÅŸi primele muzici, iar pe capacele de canalizare strălucea numele de Montaureanu, adică Goldberger. Primul mare prelat ortodox modern se numea Åžaguna ÅŸi era “tantar” (adică macedon), ca ÅŸi marele poet Goga. În spate erau câteva secole în care nici domnii nu erau români, nici egumenii, nici marii preoÅ£i ÅŸi dregători, iar limbile distinse în comerÅ£ul cu Dumnezeu sau la curte erau slavona ÅŸi elina.
Se pare că Popescu al nostru nu e bun să iniÅ£ieze nici să gestioneze afaceri esenÅ£iale, n-a fost bun niciodată. N-a dat case mari, de export, n-a pus la punct vreo companie reputată în Europa, n-a făcut vreo afacere răsunătoare, vreo construcÅ£ie să rămâi hăbăuc. A fost mic politician, om de zurbă ÅŸi de miÅŸcare, Å£ârcovnic de idei, gestionar mărunt ÅŸi nu foarte sigur, cântăreÅ£ la lună , dar cu voce potolită, actor în toate chipurile, în felul său mulÅ£umit de sine, oricâte bice ÅŸi palme a încasat. S-a ridicat, ca Ionescu, în forma dandy-ului Take, sau a filosofului Nae (despre care prietenul său C.Beldie scrie că a fost un escroc) sau, înnobilat cu o evreică, ca dramaturg absurdist la Paris. A fost ÅŸi niÅ£el moÅŸier, dar ÅŸi crâÅŸmar ÅŸi arendaÅŸ. Mai mult a fost rob. A inventat, dar n-a întreprins. L-a dus de nas cine a vrut: sub numele de Tătărescu franÅ£ujii, sub numele de Maniu englezii, sub numele de Pătrăşcanu ruÅŸii.
În 1989 i se lasă acestui nătărău Popescu o Å£ară bine investită, cu industrie, cu irigaÅ£ii, cu oraÅŸe întemeiate, cu rezerve mineraliere ÅŸi energetice ÅŸi cu aproape patru miliarde de dolari creanÅ£e în cont. Plus cu o clasă muncitoare relativ calificată.
Dar Popescu n-are talent să conducă, să dezvolte, să administreze ÅŸi să cucerească. El e lălâu, pizmaÅŸ, chichiriÅ£os, ÅŸmecher, tâmpit, face pe politicul căci nu ÅŸtie altceva, vrea pricopseală ÅŸi imagine, se lasă mituit, cumpărat, ca ultima jigodie, sau ia măsuri dubioase. Acest Popescu (numit ÅŸi Iliescu, Constantinescu, Băsescu ÅŸ.a.) dă cu Å£ara de pământ, o distruge într-un timp foarte scurt cu bună intenÅ£ie sau din prostie, îÅŸi bagă mâinile ca funcÅ£ionar superior sau demnitar ÅŸi organele necurate în ea, o suge, o mozoleÅŸte, o face praf. Fiindcă nu ÅŸtie altfel, nefericitul!
Åži acum mai vine un plăvan de chestor american ÅŸi-i pune apostilă: “SchimbaÅ£i managerii, aduceÅ£i unii întregi, din altă parte! NevoiaÅŸilor! PăguboÅŸilor!”. Åži mă tem că are dreptate.
Popescu nu e bun decât să plătească. Să se aiurească, iar odată săltat, să-ÅŸi chinuie concetăţenii, să le facă gura amară. PopeÅŸtii, nesinceri, necinstiÅ£i, cabotini politici, nu sunt buni decât să înghesuie pe ceilalti PopeÅŸti, să-i stoarcă, să-i ruineze, să-i fure, ca niÅŸte vătafi de slugi pe niste japiÅ£e de amărăşteni…
Nu-i talent! Nu-i cinste! Nu-i Dumnezeu!… Sau dacă este, nu-l chema Popescu !
Nota
Paul Everac s-a născut la Arad
