La Cotroceni nu e vinarie.
E distilerie!
Celor care inca se grizoneaza, daca nu cumva se cherchelesc de-a dreptul cu gandul ca Mugur Isarescu ar putea fi oricand solutia pentru functia de presedinte al Romaniei, guvernatorul BNR le toana apa in sprit printr-o declaratie foarte viticola: „Am sa raman la vinarie si am sa fac un vin bun”. Isarescu le-a spus vasazica jurnalistilor care l-au intervievat de curand ca „nu vin”, din care optimistii pot sa ramana cu consolarea ca va fi „un vin bun”. Guvernatorul Mugur, se stie, detine oarece podgorii prin sudul tarii, de unde scoate un vin foarte apreciat de cunoscatori. La fel de bine primita este si prestatia domniei sale la Banca Nationala, de unde a iesit pentru un an, pentru a fi prim-ministru intre decembrie 1999 si noiembrie 2000, cand a si candidat pentru prima functie in stat. Scorul de la primul tur de scrutin – 9,5% din voturi – l-a lecuit, pare-se, de escapadele politice, desi a fost curtat asiduu de oferte din mediul politic, care si l-a imaginat in mai multe randuri, daca nu presedinte, macar prim ministru.
Tescuitul ii face, pesemne, lui Mugur Isarescu, la fel de multa placere ca si semnatul pe bancnote, dupa ce a inteles cat de infecta este ambianta politica. Dar guvernatorul a constatat, de cand e producator de vinuri, cat de infestat este si mediul economic, dupa ce a inteles ca nu e usor sa se faca afaceri „in sens pozitiv” in Romania, adica sa se creeze locuri de munca si sa se plateasca salarii si impozite” din pricina birocratiei si a lianelor groase din jungla fiscala Romanika.
Sigur, detractorii lui Isarescu, pe care il acuza de comoditate guvernatoriala la BNR cand tara duce lipsa acuta de tehnocrati la Palate, pot sa ajusteze o zicere inteleapta si comenteze acidulat ca „Nu pleaca Mugur de la vinarie”, cum nu se da dus cainele proverbial de la macelarie.
De ce-ar face-o, la urma urmei? Mai ales ca, la Cotroceni, precum nu se stie, nu e vinarie. E distilerie.
Vifor Rotar
