La luptă pentru o lume…sexuala mai bun
Aflu din ziare că tot mai mulÅ£i copii americani vor, încă de la vîrste fragede, să-ÅŸi schimbe sexul. Se citează cazul unui băieÅ£el care, deja la 18 luni, se simÅ£ea inconfortabil în pielea lui nativă ÅŸi voia să fie fetiţă. Îl (O) cheamă Coy (sic!) Mathis. Un caz frapant am întîlnit acum doi ani în presa germană. Cum subiectul pare de o tot mai mare actualitate, reiau articolul pe care, profetic, l-am scris atunci. (Andrei Plesu)
Un pedagog din Canada, împreună cu soÅ£ia sa, au hotărît să nu-ÅŸi informeze prietenii asupra sexului ultimului lor copil. Copilul însuÅŸi nu trebuie să ÅŸtie dacă e fată sau băiat înainte de a putea decide singur ce vrea să fie… Este – spun cei doi părinÅ£i – o ÅŸansă acordată libertăţii personale a nou-născutului, un drept la autodeterminare, într-o lume cu tot mai multe constrîngeri. Cum trebuiau, totuÅŸi, să-i dea un nume, i-au spus Storm, adică Furtună.
Gramatical vorbind, lucrurile se complică. În româneÅŸte e un nume feminin, dar, de pildă, în germană, ar fi un nume de băiat. Engleza, însă, e mai flexibilă. Copilul va decide singur dacă vrea să i se spună Furtunel sau Furtunica. Åži dacă ceea ce are în pantaloni (sau sub fustă) trebuie numit „cocoÅŸel“ sau „păsărică“. Ca ÅŸi fraÅ£ii săi mai mari (Jazz, de 5 ani, ÅŸi Kio, de 2 ani), bebeluÅŸul va avea libertatea de a alege singur cu ce vrea să se îmbrace, ce culori va purta (Jazz preferă rozul) ÅŸi ce frizură îi convine.
Chiar cînd mama regretă anumite opÅ£iuni ale vreunuia dintre fii, ea preferă să nu se amestece, ca nu cumva domniÅŸorii (recte domniÅŸoarele) să se simtă „hărÅ£uiÅ£i“, inhibaÅ£i de influenÅ£e inoportune. Întrebat asupra eventualelor efecte negative ale unui asemenea tratament pedagogic, un expert canadian în psihologia identităţii sexuale a răspuns cu o măsurată competenţă: „Asta se va vedea mai tîrziu.“
Pană una-alta, copiii sînt, prin libera decizie a părinÅ£ilor lor, subiecÅ£ii unui experiment. Nici unul dintre ei n-a fost întrebat dacă e de acord. Li s-a luat, în numele libertăţii, libertatea… de a fi ceea ce sînt.
Vor fi altfel decît colegii lor de grădiniţă ÅŸi de ÅŸcoală, vor fi învăţaÅ£i că între identitatea nativă ÅŸi cea închipuită sau visată, nu cea dintîi trebuie să prevaleze.
Vor fi puÅŸi în faÅ£a unei „alegeri“ pentru care, de fapt, n-au criterii. Sau care este practic irealizabilă.
Nu poÅ£i să spui unui individ scund ÅŸi cu ochi albaÅŸtri că e „liber“ să fie înalt ÅŸi cu ochi negri. Nu poÅ£i vorbi de… libertatea unui cîine de a fi vulpe sau bibilică. Preocuparea celor doi părinÅ£i cu privire la „libertatea“ copiilor lor este, ca să zicem aÅŸa, nemiloasă ÅŸi potenÅ£ial schimonositoare. E (încă) un caz în care ideologicul siluieÅŸte realitatea, pretinzînd că o îmbunătăţeÅŸte.
Un gazetar german a mers pe urma originalilor canadieni ÅŸi a aflat cîteva detalii semnificative despre biografia lor. Cu ceva timp în urmă, au făcut un concediu în sudul Mexicului, unde au purtat discuÅ£ii revelatoare cu unele grupuri de revoluÅ£ionari.
Iarna trecută au ales să-ÅŸi facă vacanÅ£a în Cuba. Au locuit la diverse familii ÅŸi au auzit poveÅŸti minunate despre revoluÅ£ie. Au descoperit, astfel, că lumea trebuie ameliorată ÅŸi că fiecare trebuie să contribuie, după puteri, la realizarea acestui măreÅ£ ideal. Åži cum aveau la îndemînă un fiu de cinci luni, s-au hotărît – mă-nÅ£elegi – să-l emancipeze, să… înceapă cu el. ÎnÅ£eleseseră ceea ce pînă de curînd le scăpase: una dintre sursele cele mai otrăvite ale răului planetar este diviziunea tradiÅ£ională a sexelor – mai exact, distribuÅ£ia diferenÅ£iată a „sarcinilor“, după cum eÅŸti bărbat sau femeie!.
Storm va deveni, aÅŸadar, un pion al luptei pentru dreptate ÅŸi pentru o lume mai bună, o maÅŸină de război transsexuală, opunîndu-se liber oricăror tendinÅ£e contrarevoluÅ£ionare. I-am văzut fotografia. E un băieÅ£el foarte drăguÅ£. Habar n-are, deocamdată, cîtă libertate a dat peste el!
