La zid cu Traian Basescu!

?

„You want me on that wall!”

Va sa zica americanii stau de paza cocotati pe un zid pe care nici nu-l vedem in film, dar despre care ni se spune ca desparte America buna de dusmanii rai, care ar profita de cel mai mic moment de slabiciune pentru a lovi democratia in moalele capului. Un soldat cu prestatie sub limitele standardelor de american soldier este pedepsit de camarazi, in urma unui ordin – code red (cod rosu) in film – dat de bestia de general ciracilor din subordine. Racanul, mai slab de constitutie, isi da duhul in urma relelor tratamente. Alerta generala, ancheta, calaii care nu inteleg de ce sunt vinovati pentru eliminarea unei uscaturi ce compromitea oricum renumele companiei. In plus, nu facusera decat sa execute un ordin, iar disciplina si supunerea fara cracnire la comenzi sunt ingredientele absolut necesare vietii cazone.

Ancheta stagneaza si pare a se indrepta catre deznodamantul clasic: mortul nu corespundea, nimeni nu e de vina pentru pierdere. Ghimpele din coastele sistemului imbatabil in uniforma se dovedeste a fi un justitiar tinerel, cu cas la codul penal si la conduita militara. Imberbul acuzator cuteaza sa-l aduca in fata instantei pe insusi generalul comanditar al asasinatului, in fata functiei caruia tremura si Pentagonul. La tribunal se consuma scena de care va vorbeam. Junele il atrage pe general intr-un joc periculos, mizand pe impulsivitatea acestuia. Conform scenariilor melioriste americane, binele triumfa iar raul intruchipat de monstrul cu trei stele pe epoleti este rapus. Inainte de a capota, generalul arunca improscand cu saliva cele mai adevarate replici despre sistemul militar american si, in general, despre orice mecanism de securitate. „You want me on that wall!” – „Vrei sa ma stii pe zidul acela!”, ii azvarle junelui justitiar cu ochii injectati si spume de indignare pentru nerecunostinta societatii civile.

?

E urat si n-are manera

Cu aceste cuvinte, ajungem la cestiune. Cum nu exista dovezi palpabile ca Traian Basescu este in spatele tuturor masinatiunilor pediste si liberal-platformiste – desi omul chiar este -, detractorii presedintelui au la indemana alte defecte ale sefului statului. Indeajuns de vizibile cat sa-l ponegreasca din toate pozitiile. Cel mai usor de invocat – dar si cel mai nedemn – este uratenia prezidentiala; cu faciesul stramb si ochii sasii, prezidentele nu e cu siguranta vreun manechin. Cu suvita era horrror, dar chiar si tuns omul e uratel – ugly, i-ar spune americanii. Cam violenteaza eticheta saloanelor prin care se perinda primii oameni din statele lor.

In plus, n-are manera. Da’ n-are deloc – protocolul i se pare o cutuma inutila, pe care o concediaza cu rasul gros, de mitocan vesel care l-a facut popular. O sumedenie de jeluitori ai imaginii compromise a Romaniei nu mai au puls cand dl. Basescu discurseaza in calitate de sef al statului pe la reuniuni, sommet-uri si agape cu staif. Frazele rostogolite cu cadenta lautareasca duc cu ele presimtirea slobozirii porumbelului. De buzele dedulcite la expresii de port atarna prestigiul tarii, in pericol cand domnul presedinte trage aer in piept inainte sa cuvanteze.

?

Piticul patriotic

Limbajul descheiat pe alocuri la prohab al primului om in stat nu e pe placul multora. Pudicilor de serviciu ai natiei le-ar placea un barbat stilat, cu unghiile taiate, care sa-si masoare de trei ori cuvintele pana sa taie o fraza pe la receptii si protocoale. In realitate, Traian Basescu este pentru ei ce era generalul Nicholson pentru contopistul Cruise. Propovaduiesc bunele maniere si etichetele gretoase ce regleaza prestatia publica in mediile internationale, dar otareala basesciana la colosul rusesc pe teme energetice le maguleste piticul patriotic care zace-n ei, imediat sub poleiala de conventie. Desi ridicolul posturii de pigmeu rastindu-se la un ciclop surd este deplin, profesorii de maniere ai presedintelui ii sunt recunoscatori ca cineva face robota asta neplacuta pentru ei. Cand a inventat sintagma „Marea Neagra – lac rusesc”, Basescu a agresat geografia, codul tacit al convietuirii cu vecini si pudorile simandicosilor. Dar a intrunit si asentimentul nedeclarat al ultimilor ca cineva trebuie sa le dea peste bot esticilor expansivi, fie si cu o pana. Basescu nu se jena sa declare la summit-ul de la Riga ca Romania va suplimenta efectivele romanesti ce lupta in NATO alaturi de SUA, in pofida pozitiei contrare a Germaniei, Frantei, Spaniei. E frumos, tentant si iresponsabil sa ne dam umanitaristi, cata vreme cineva mentine legaturile primejdioase si, mai nou, rusinoase, cu Uncle Sam. Nimeni n-a gasit ceva de obiectat ca Traian l-a luat apoi pe dupa gat pe Tony si i-a spus, la separeu, s-o lase mai moale cu interdictiile impotriva romanilor pe solul britanic. Poate ca flecareala asta neprotocolara a facut mai mult decat o mie de demersuri diplomatice.

Cu mutra aia de chefliu, cu engleza lui hahaita si neaosismul fara complexe, il vrem de Traian Basescu pe zidul ala. Asta nu-nseamna ca un? procuror june si documentat nu poate sa-nceapa sa-si recapituleze materia.

Vifor Rotar