LACTURA DE DUMINICA!
Domnule Traian Băsescu, mi-au ieșit prost ultimele analize!
Ce naiba mi-au pus în cafea oamenii tăi? Cum îți spuneam: pentru prima oară în viața mea mi-au ieșit prost analizele! Nu mai am fier în mine nici măcar pentru un sfârâiac… Dar nu m-am gândit la ditamai Traian Băsescul decat mai târziu, abia ieri, când, după săptămâni de investigații, specialiștii de la trei spitale mari s-au declarat neputicioși să pună un diagnostic ferm! Au cotrobăit prin mine ca prin propriile lor buzunare și n-au găsit nicio explicație pentru pierderile de fier, de globule roșii!…
Cu alea albe se pare că stau mai bine. Probabil prin compensație, s-au înmulțit frumos, drăguțele!… (Zic și eu ca Bulă, bucuros că ieșise pozitiv la analiza Wasserman!...) Și nu mă gândeam eu la Traian Băsescu dacă unul dintre medicii specialiști nu mi-ar fi șoptit, ca pe o taină, că ar trebui să consult și un toxicolog! Toxicolog?, m-am mirat eu! Și s-a explicat bietul om, ușor jenat: nu trebuie exclusă nici varianta cea mai nenorocită! Adică? Ați fost otrăvit!… Mie așa îmi vine să zic, după unele simptome!… Dar să nu-mi cereți să demonstrez!…
Și unde găsesc eu un toxicolog? La ce spital?!… Așa am aflat că nu avem în Țară niciun medic toxicolog, specialist în otrăvuri și leacurile aferente. Nici măcar la spitalul SRI…
…Primul meu gând a fost la Pompiliu Marcea, colegul nostru care a murit – zicea toată lumea, otrăvit! Numai bietul Marcea va fi știut cine avea de ce să-l otrăvească! Unii ziceau că „rabinul roșu”, alții dădeau vina pe KGB. Firește, a intrat și Securitatea în hora celor bănuiți!
Eu, cu privire la subsemnatul, nu pot să am decât o singură bănuială, cea mai logică și singura: m-o fi otrăvit cine m-a mai amenințat o dată cu această sancțiune!
În urmă cu șapte ani!...
După șapte ani însă nu m-a iertat?! Nu s-a prescris culpa mea fatală?!…
Nu m-a iertat, căci nici eu nu m-am astâmpărat și, în urmă cu câteva luni, mă pune dracu să-l reclam pe individ, a cărui identitate nu contează așa de mult cât contează apartenența sa la „echipa lui Băsescu”! Da, o anumită persoană, din gașca prezidențială, în vara anului 2009 m-a căutat să-mi dea un sfat prietenesc: dacă mi-e dragă viața, să-l las în pace pe Traian Băsescu, aflat în cursă pentru al doilea mandat la Cotroceni!... Încercam și eu marea cu degetul, adică încercam să strâng semnături pentru o candidatură, tot la Cotroceni. Iar cine se mira de insolitul meu demers, primea invariabil răspunsul: știu că n-am nici o șansă, dar candidez să-l împiedic pe Băsescu să mai iasă o dată președinte! E prea mare rușinea și primejdia!…
Cu alte cuvinte, când mi s-ar fi oferit ocazia, ca…candidat prezidențial, să vorbesc la toate televiziunile, în fața întregii țări, intenționam să spun despre Traian Băsescu tot ce știam eu că se ascunde sub înfățișarea sa de golănaș, de pușlama simpatică, uns cu toate alifiile de la gura Portului!
Așa că omul lui Băsescu m-a căutat și, printre altele, m-a sfătuit să mă întorc la cărțile mele. Nu-i păcat să rămână nescrise?!…
Am cerut detalii și mi s-au oferit în termenii cei mai clari: s-ar prea putea s-o pățesc și eu ca XYZ, marele ziarist, căruia aceiași oameni ai Băsescului i-au administrat o pilulă, sau o licoare, o cafea sau o bere, una singură, după care starea de sănătate a intransigentului comentator politic s-a deteriorat în văzul întregii țări. Moment în care, când totul părea pierdut, i s-a oferit năpraznicului condeier antidotul cafelei ucigașe cu precizarea: dacă te apuci iar să dai în cine nu trebuie, adică în Băsescu și afacerile lui, nu vei mai primi niciun antidot!…
Eu însă nu candidam chiar de capul meu: fusesem mânat în luptă de câțiva popi mai îndrăciți, care mă duseseră și pe la Mânăstirea Pătru Vodă, unde primisem binecuvîntarea Sfinției Sale Părintele Justin. Așa că nu puteam să dau înapoi numai așa, că necunoscutul I.T. venea la mine cu un mesaj din partea unui individ, numitul Traian Băsescu, cu care în viața mea nu am schimbat nici măcar un salut, un bună ziua neutru! Și pentru care nu aveam nicio urmă de respect, de considerație! Ba dimpotrivă: oroare și repulsie!
Deci mi-am văzut mai departe de candidatură, am strâns mai departe semnături, din păcate nu le-am strâns pe toate eu, am mai apelat și la necunoscuți, contra cost, desigur, iar semnăturile adunate de aceștia, o bună parte, s-au dovedit a fi incorecte sau false. Mâna (echipei) lui Băsescu acționase eficient, prin acei necunoscuți, la care nu poți să nu recurgi când ai de adunat 250.000 de semnături ca candidat independent!…
Drept care candidatura mea a fost invalidată și eu, trimis de pe teren în tribună, n-am mai avut niciun accces la televiziuni, la presă! În mod bizar sau deloc ciudat sau bizar, în cele șase luni care se scurseseră de când mi-am anunțat intenția de a candida, niciun ziar, niciun post TV nu a catadicsit să mă întrebe ce caut eu în selecta companie a candidaților de teapa dumnealor Sorin Oprescu, Remus Cernea, Crin Antonescu… Repet: nimeni, din mass media românească, nu m-a deranjat cu vreo întrebare, nici măcar după ce înscrierea mea a fost, după două zile, invalidată de cerberii de la BEC!… Nu mi-a cerut niciun ziarist vreo explicație!… Nu era cazul? Nici măcar nu m-au luat la mișto!… Kerem total!…
Nu-s prost, am înțeles ce era de înțeles, m-am lăsat de Cotroceni și m-am întors la cărți! Am scos câteva după 2009, toate extrem de bune, de valoroase pentru cultura română! Decisive! Veritabile capodopere, în frunte cu trilogia Șeitanii și cu Pariul valah! Bașca Unu în limba română! Cărți fără pereche! Fundamentale! Piramidale! Etc., etc!
Ion Coja
