LASATI-NE MACAR SA MURIM FRUMOS!
Editorial, Foaia Noastra-Ungaria
Imediat ce s-a iscat o nouă neînţelegere între români şi unguri, de această dată din cauza arborării steagului secuiesc, presa din România s-a trezit dintr-odată foarte interesată de românii din Ungaria. Ce părere avem noi, cei câteva mii de români despre arborarea drapelului secuiesc? De parcă ar conta… Au mai apărut alţii, mai ocoşi decât restul, care au filmat şi au transmis imagini atât spre Budapesta, cât şi spre Bucureşti că, ia uite, pe instituţiile din localităţile românilor de aici ,din Ungaria este arborat drapelul românesc. Lor de ce li se permite, dacă sărmanilor de secui, nu? Nu s-au grăbit jurnaliştii români niciodată să vină la noi să vadă de ce dispar pe zi ce trece românii din această ţară europeană. Ba, trebuie să mă contrazic, unii au venit, dar cum au venit, aşa au şi plecat. Nu este problema lor că statul român deja de doi ani nu este în stare să rezolve o cerere banală a micherechenilor: de a le trimite doi profesori români, care să facă misiune culturală şi identitară (!) la Micherechi. Poate dacă se cerea de la Consiliul Judeţean Covasna s-ar fi rezolvat demult. Ne-ar fi trimis bucuroşi doi pedagogi români. Şi cu atât ar fi rămas mai puţini la ei… Primăria din Micherechi sau din Bedeu, şcoala din Jula sau Bătania arborează, alături de drapelul Ungariei şi al Uniunii Europene, drapelul României pentru a semnala că… aici trăiesc români, aici învaţă români. Nu contra cuiva! Cele câteva drapele româneşti de pe teritoriul Ungariei, maximum 20 (şi atunci am inclus şi cele de pe ambasada şi consulatele româneşti…), nu pot fi nicidecum comparate cu sutele de drapele secuieşti arborate în România şi, mai nou, şi în Ungaria. Probabil dinspre România privind lucrurile, ele se văd altfel, dar noi, românii din Ungaria, pentru care “soarele răsare la… Budapesta”, vedem clar că tot acest circ se face pentru un singur lucru, şi anume, pentru voturile ungurilor din România, deveniţi de curând cetăţeni maghiari “cu acte-n regulă”. Cele două partide care guvernează Ungaria, Fidesz şi KDNP (creştin-democraţi), au îndemnat toţi primarii din ţară să arboreze drapelul secuiesc, în semn de solidaritate, pe clădirile primăriilor. Şi la acest îndemn răspund zilnic tot mai mulţi… Nimeni nu trebuie să-i forţeze sau să-i oblige. Până aici însă nu s-a ajuns de pe o zi pe alta, doar că românii se prefac că nu au observat. Sau diplomaţia, ori „serviciile” nu funcţionează cum trebuie? Numai câteva exemple: în bisericile catolice din Ungaria slujba se încheie cu imnul secuiesc; la instalarea actualului preşedinte al Ungariei, alături de imnul ţării s-a cântat şi imnul secuiesc; la intrarea în oraşele şi satele din Ungaria, numele localităţilor sunt scrise şi cu scrierea runică secuiască, în tot mai multe localităţi apar monumente cu Ungaria „mare”, la toate punctele turistice poţi găsi harţi şi alte tâmpenii cu aceeaşi „Ungarie mare”, etc. Românii din Ungaria văd zilnic aceste lucruri. Untul şi telemeaua din frigiderul meu de acasă sunt inscripţionate în trei limbi: ungureşte, româneşte şi cu rune secuieşti. Şi numai până la alimentara de la colţ a trebuit să mă duc să le cumpăr. Românii din Ungaria văd şi că România doarme sau se preface că nu vede unele fenomene din jurul ei. Cel mai urât lucru posibil este să-i folosească pe …nenorociţii de români din Ungaria, ca pe asul din mânecă, când este vreo neînţelegere româno-maghiară. Măcar de ne-ar folosi cu… folos. Avem noi baiurile noastre, nu avem nevoie şi de ale altora! Presa din România nu a sărit în apărarea românilor din Ungaria nici când s-a cerut ajutorul Bucureştiului în combaterea etno-biznisului. Colegii noştri din ţara-mamă nici până azi nu înţeleg despre ce vorbim, de fapt. Vă rugăm frumos, şi pe această cale, dacă nu ne-aţi ajutat când trebuia, vorba unui român de aici: lăsaţi-ne măcar să murim frumos! Şi vă rugăm, nu vă mai luaţi de nenorocitele noastre de steaguri! Altceva nu prea ne-a mai rămas.
Eva Şimon, redactor sef,