Lecțiile politice ale anului 2015 pentru 2016
Tocmai ce s-a încheiat anul politic 2o15 și am intrat în anul 2016, an în care vor avea loc două scrutine importante: alegerile locale din iunie și cele generale din decembrie. Scrutinele din 2016 vor marca câteva premiere: la alegerile locale șefii de consilii județene nu vor mai fi aleși direct, iar la alegerile parlamentare revine votul pe listă. Alegerile din acest an vor fi primele organizate după reforma legii partidelor din 2015 care permite înregistrarea formațiunilor politice cu doar 3 membri fondatori, în loc de 20.000. Așa că aștepți-vă la apariția unor noi formațiuni politice dar și a unor candidați independenți.
Corupția ucide! – aceasta este prima și cea mai importantă lecție a incendiului din noapte de 30 octombrie 2015. Tragedia de la Colectiv a fost rezultatul combinației fatale dintre corupția autorităților locale ale Sectorului 4, a ISU București-Ilfov și a lăcomiei proprietarilor clubului. Ceea ce creează circumstanțe 
agravante în cazul incendiului de la Colectiv este simplul fapt că acesta putea fi ușor prevenit dacă legile, normele și procedurile ar fi fost respectate și aplicate. Deși acest eveniment nefericit a creat o puternică emoție publică, care a dus la căderea guvernului condus de Victor Ponta – nu a avut drept efect apariția unei mișcări sociale anticorupție puternice sau crearea unui consens la nivelul societății privind combaterea corupției.
„Unițisalvăm este mai mult unițitrolăm” – Mișcarea de protest care a apărut în iarna 2011-2012 nu reușește să se transforme într-o mișcare politică care să conteste actualul status-quo politic cu succes. O bună parte din responsabilitate pentru acest eșec revine liderilor și „animatorilor” #Unițisalvăm care nu sunt capabili să definească o platformă politică și să creeze mijloacele necesare menținerii entuziasmului pentru protest pe o durată îndelungată, nu de-a lungul câtorva reprize de câteva zile sau de câteva luni. Mișcarea este trasă în jos și de lipsa unei veritabile culturi a protestului în România.
Prăpastia dintre elita politica și cetățeni – s-a acutizat în 2015. „Clasa politică” este percepută de cetățeni ca fiind o castă care căpușează societatea, incapabilă de a defini și a pune în aplicare o noțiune a binelui comun. Lucrul acesta este evident dacă ne uităm la spectacolul trist al votării pensiilor speciale pentru parlamentari, aleșii și funcționarii parlamentului. Când au apărut primele proteste din partea sindicatelor cu privire la pensiile speciale ale parlamentarii – aceștia au hotărât că și profesorii merită pensii speciale. Elita politică este totuși sensibilă la mesajele transmise de societate – a se vedea pasul înapoi făcut de PSD în cazul lui Victor Ponta, după protestele izbucnite în urma incendiului de la Colectiv.
Criza de autoritate și legitimitate a instituțiilor reprezentative – Încrederea în Parlament este la un nivel extrem de scăzut iar cea în partidele politice este sub zece procente. Cauza prăbușirii încrederii în instituțiile democratice-reprezentative se datorează în mare parte comportamentului membrilor acestora. Numărul ridicat parlamentarilor anchetați pentru fapte de corupție sau incompatibili, numărul mare de parlamentari – 588 vs 300 cât au fost în votați la referendumul din 2009, lipsa de responsabilitatea a acestora față de cetățean – sunt lucrurile reproșate cel mai des parlamentarilor de către români. În acest context nu ar trebui să ne mire că Parlamentul se bucură de încrederea a 12,8% dintre români și că partidele politice doar de 8,6%. Din fericire nu există în România o forță politică care să profite din plin de pe urma lipsei de încredere în Parlament și partide politice pentru a crea o mișcare anti-sistem redutabilă.
Calitatea serviciilor publice – a fost pusă din nou în discuție pe fondul incendiului de la clubul Colectiv. Modul în care au fost tratați răniții a iscat controverse și presiunile. O parte dintre răniți au trebuit să fie trimiși în străinătate pantru a li se salva viețile sau pentru a primi un tratament de calitate. Nevoia unei mai bune finanțări a sănătății și a educației se face simțită.
Naționalismul și populismul – au fost la ele acasă în 2015 în politica românească, da și în sfera publică. Naționalismul s-a manifestat pregnant și stupid, de altfel, prin opoziția față de construirea unei moschei în București, dar mai ales față de acceptarea cotelor de refugiați. Opoziția României în Consiliul European față de cotele de refugiați a fost o eroare diplomatică gravă, cauzată în mare parte de teama reacției populației și de un posibile pierderi la urne. Nimeni din fruntea diplomației românești nu s-a gândit să folosească cotele de refugiați ca monedă de schimb pe teme de interes major pentru România. Tema moscheiei și a cotelor de refugiați a fost abil preluată și exploatată politic de către Traian Băsescu, care dorește să transforme Partidul Mișcarea Populară într-un actor relevant în 2016. 
Tema naționalismului a fost punctată și de opoziția bruscă față legea 217/2015, care interzice organizațiile cu caracter fascist, rasist sau xenofob – cunoscută drept legea anti-legionari. Această inițiativă legislativă a fost o adevărată hârtie cu turnesol care a scos la iveală atașamentul românilor față de de valorile democratice. Populismul a fost omniprezent în anul politic 2015, dar s-a văzut cel mai bine spre sfârșitul anului când guvernul condus de Victor Ponta a votat o creștere 10% în sectorul public. Guvernul condus de Dacian Cioloș nu se bucură de o majoritate solidă în parlament și este vulnerabil la demersurile populiste care pot veni de la diverse grupuri sociale organizate sau chiar din legislativ.
Sărăcia – Un raport al ONU din 2015 privind sărăcia în România notează că „mulți oficiali refuză să accepte gradul ridicat de sărăcie din țară și discriminarea foarte adânc înrădăcinată împotriva categoriilor celor mai sărace a populației, în special a romilor.” Conform datelor Eurostat 48,5% din copiii români sunt supuși riscurilor sărăciei și excluziunii sociale, iar 34,1% „suferă privațiuni sociale severe”. România are nevoie de un model economic de dezvoltare care să elimine sărăcia și inechitățile sociale. Nu se poate construi democrația și capitalismul pe asemenea inechități sociale.
George Visan
