„Legat de furtul din Olanda, vreau să vă explic ceva esențial”
Legat de furtul din Olanda, vreau să vă explic ceva esențial, care a scăpat analizelor mele anterioare. Înainte de a încredința un bun altcuiva, există practica realizării unui studiu de risc. De ce se face un asemenea studiu? Deoarece, în funcție de rezultatul său, poți spune exact în primul rând dacă te înhami și, dacă răspunsul este pozitiv, în ce condiții accepți să încredințezi bunul respectiv.
De ce vă spun toate acestea? Din cauză că, din orice analiză de risc făcută, ar fi reieșit limpede că Olanda este o țară extrem de riscantă, iar prin desfășurarea expoziției la un muzeu de mâna a doua, riscurile se multiplică. Să le luăm pe rând.
Numărul jafurilor armate este extrem de mare în Olanda, unde utilizarea dinamitei în spargeri a devenit o practică uzuală. Acolo există o piață negră de artă extrem de bine dezvoltată, ceea ce i-ar fi putut spune și unui nătâng că nu-i tocmai OK să împrumuți oaia în țara lupilor. Puțini știu de „penose”, mafia olandeză atât de bine pusă la punct încât are chiar și … o limbă proprie! Olanda este, în sine, un cartel al drogurilor, fiind cel mai mare exportator mondial de extasy și jucător major pe piața cocainei, canabisului și activând ceva mai marginal pe piața heroinei. Ei, cum arată situația generală acum?
În aceste condiții, rămân uimit de amatorismul celor de la Minister și de la Muzeul Național de Istorie. Era o negură în capul băiatului ăluia care-și zicea director, de te făcea să te crucești. Confunda noțiunile de pază cu cele de monitorizare, se jura că e asigurată pază umană 24 de ore în condițiile în care din contractul respectiv reieșea altceva.
Iată de ce constat existența a două elemente de-a dreptul halucinante.
Primul ține de modul de securizare a vitrinelor. Acele vitrine nu erau, din punctul meu de vedere, sub nicio formă securizate. Aflu că după jaf podeaua era plină de cioburi. Nu e posibil să lovești cu ciocanul o vitrină securizată și aceasta să se spargă în mii de cioburi! Doar amatorii nu știu chestia asta care-i de bază!
Chiar și un amărât de geam termopan peste care se trage o folie antiefracție rezistă unui baros, fiind nevoie să fie lovit de mai multe ori până când să poată fi îndepărtat. Iar geamul spart continuă să rămână cu cioburile pe el și să opună rezistență, sub nicio formă nu-ți umple podeaua de cioburi!
În ceea ce privește sticla securizată care ar fi trebuit să fie prezentă în acele vitrine, aceasta e definită în standardele europene EN356 sau, mai degrabă în EN1627, clasa sa de rezistență trebuind să fie P8B, iar sistemul minim RC4, recomandabil RC6(că doar nu expuneai pufuleți acolo).
Au fost elemente menționate prevăzute în contract? Mă îndoiesc!
Stați puțin că asta nu e tot. Aflu cu stupoare că sistemul de securitate al muzeului s-a declanșat atunci când hoții au dat cu barosul în vitrina în care era ținut coiful. Oameni buni, așa ceva e de neimaginat!
Vreau să vă spun că și un banal sistem de securitate pentru locuință are senzorii magnetici de la uși și ferestre dotați cu detectori de vibrație. Asta face ca, atunci când eu aș încerca să dau o gaură în yală, sistemul de securitate să dea alertă! E logic, doar nu aștepți să spargă ăla ușa; atâta timp cât ai detectat tentativa, dai alarma!
Oameni buni, la casa aia de cultură căreia i se spune muzeu, hoții au aruncat un perete în aer și nu a sesizat nimeni nimic! Știți cât costă un senzor de vibrație pentru perete? De la 20 la 100 EUR!!!
Că nu aveau senzori de vibrație, hai mai treacă-meargă, dar cum să nu ai senzori de prezență? E strigător la cer.
Deci Muzeul lu’ Pește avea doar senzori la vitrine. Care vitrine au fost spulberate la prima lovitură de ciocan!
Nu cred că trebuie să insist mai mult. Luați aceste două aspecte pentru a înțelege cum, o mână de neaveniți, și-au bătut joc de patrimoniul național, plasându-l în ograda unor amatori jalnici.
Aici e vorba de multe elemente implicate. În primul rând, cum s-o pui pe Turcan ministru? Ce-o recomandă p-aia?
Cu ce anume s-a remarcat ea în plan cultural pentru a fi numită pe un asemenea scaun?
Mă rog, dacă te uiți la superiorul ei, Ciolacu, sau la superiorul lui Ciolacu, Plăvanul, înțelegi exact cât de greșită e țara.
Dar nu e doar atât.
Cum e posibil să fie un asemenea dezinteres pentru obiectele de patrimoniu?
Și, mai multe, de ce nu se trimit copii, ci originale?
Oare din cauză că exponatele sunt evaluate la prețul contabil, adică sunt extrem de ieftine?
Cum adică să fie evaluat coiful la 4,5 mln. $?
Dacă acum Muzeul de Istorie primește 4.5 milioane EUR e OK? E strigător la cer!
Dacă originalele ar fi avut prețuri de asigurare de zece ori mai mari, mă îndoiesc că țărănușii ăia de Olanda și-ar mai fi permis să le ia, mulțumindu-se cu copiile.
Și chiar nu înțeleg care-i problema dacă, la extern, expui doar copii. La cât de riscant e Occidentul acum, nu are sens să riști pierderea unor piese esențiale din patrimoniu.
Autor: Dan Diaconu
Sursa: facebook.com/TrenduriEconomice
D.D. are perfectă dreptate în raționamentul său! Cât privește pe Raluca Turcan și recomandările domniei sale, opinez că a fost propusă în funcția de ministru exact de… „virusul” prostiei, doamna fiind de departe exemplul cel mai elocvent. Am remarcat cu toții că-i este extrem de dificil să-și amintească propria vârstă, să identifice ziua săptămânii în care se află sau să-și găsească vorbele atunci când încearcă să clarifice un anumit subiect. Alături de Turcan, aproape fără excepție, reducerea capacității cognitive este prezentă la toți politicienii de vârf, care trăitori în România fiind, și-au pierdut nu doar capacitatea de a înțelege problemele românilor, dar și pe aceea de a percepe corect realitatea în care trăiesc.
Și totuși, rămân la ideea că „țărănușii ăia de Olanda – să-l citez pe autor” au acționat la recomandările „românilor” din servicii. Golănia ăstora și-a clasei politice o afli urmărindu-le comportamentul infect din spatele ușilor birourilor, atunci când este vorba despre binele cetățeanului sau cunoscându-le averile umflate peste noapte, căpătate prin șantaj sau înșelăciune. Și pentru că nimeni de prin structuri nu-i dispus să le urmărească sumele uriașe de prin paradisurile fiscale și să le înghețe conturile, România se reduce la gașca de interese din juru-i precum și la porțile străine cărora li se închină.