Lemnul-Dulce
Lemnul-dulce (Glycyrrhiza glabra), isi trage denimirea populara din faptul ca radacina are un gust dulceag. Planta creste pe malul apelor, in regiunile de ses.
In scopuri medicinale se folosesc radacinile care contin glicirizina, un glucozid flavonic, zaharuri, vitamine din grupa B, etc.
Radacina se intrebuinteaza sub forma de infuzie, extract sau pulbere. Se va evita fierberea radacinii pentru a nu trece in apa rezinele si substantele amare.
Are actiune usor diuretica, expectoranta, ajutand la fluidificarea secretiilor traheo-bronhice, calamnd tusea. Este un usor laxativ.
Datorita proprietatilor antiiinflamatorii, antiulceroase si cicatrizante se recomanda in ulcerul gastric.
Cu radacina de lemn dulce se indulcesc ceaiurile si in acelasi timp are rolul de a masca gustul neplacut al unor medicamente.
In dispepsiile de fermentatie se prefera indulcirea ceaiului cu lemn-dulce, deoerece, spre deosebire de zahar, acesta nu produce fermentatie.
Radacina de lemn dulce? intra in compozitia ceaiurilor antireumatic, laxativ,? si a pulberei laxativ-purgative. In unele tari lemnul dulce se foloseste la prepararea berii si lichiorurilor.
