Levantul lui Cartarescu si azimutul lui Basescu
Partea proasta cu campaniile astea electorale este ca se termina cand devin mai palpitante. La ce subiecte sunt scoase acum din arhive si sertare ale memoriei de catre stafurile contracandidatilor, parca iti pare rau ca seria scurta si violenta de dezvaluiri trebuie sa ia sfarsit peste cateva zile, hai doua saptamani, cate ne mai desparte de turul doi. Asta este si riscul scoaterii de la naftalina a marilor subiecte tabu din biografia catorva din cei mai influenti oameni politici din Romania in momente de final de campanie. Desecretizarea de documente teribil de acuzatoare si ridicarea valului de conspiratie si ceata bine intretinuta de pe momente delicate din activitatea mai mult sau mai putin mafiota a potentatilor ating climaxul in chiar preziua alegerilor. Care sunt privite ca un deznodamant mult-asteptat de catre electorat, adus la exasperare de mersul lent al campanie lancede in demaraj si derutat complet de ritmul foarte alert de final.
Subiecte precum cele dezvaluite de cartea „Pradarea Romaniei”, scrisa de procurorul Ciprian Nastasiu, care a anchetat cazul rapirii – dar mai ales al recuperarii – celor trei ziaristi, precum si toate implicatiile politicienilor si oamenilor lor de casa in afacerile cu energie pe spinarea statului si, in ultima instanta, pe buzunarele goale ale fiecaruia dintre noi, ar merita dezbatute foarte detaliat si serios. Nu pe final de campanie, cu acuze aruncate la disperare, sub presiunea momentului electoral, si in spatii de emisiune comprimate din aceleasi motive. Ci in emisiuni prelungite de televiziune si in editii generoase ale ziarelor, in care acuzatorii si acuzatii sa aiba timpul si spatiul necesare producerii probelor si formularii argumentelor. Altminteri, risca sa ramana doar petarde, zgomotoase, ce-i drept, dar inofensive in vacarmul intretinut special de echipele de bruiaj din jurul candidatilor, tocmai pentru a reduce la tacere alte surse decat cele controlate de partid.
Cine poate sa garanteze ca astfel de anchete vor fi duse la bun sfarsit dupa ce se termina nebunia alegerilor? Cand castigatorul, oricare ar fi el, se va bucura ca a scapat nu intact, ci ceva mai putin terfelit si jumulit decat invinsii? Perioada post-alegeri este folosita la noi pentru instalarea invingatorului in gaoacea de interese si combinatii a functiei obtinute si taierea paramelor care il mai tin legat de agitatia electorala, ca o binemeritata recompensa.
Eu zic sa ne bucuram de efectele jocurilor violente de lumini de acum, cu tot regretul ca imediat dupa alegeri vor palpai anemic, pana se vor stinge cu un sfarait mic sub prima zapada mai serioasa de anul asta. Si ca Traian Basescu, bunaoara, in orice postura se va afla dupa 6 decembrie, se va dedica si genului SIFI, cum a numit cartea lui Nastasiu, ca sa-i gaseasca o pereche Levantului lui „Cartarascu”, ramas lectura stinghera de care si-a amintit seful statului la intrebarea despre ultima carte citita.
Sa fie Levantul azimutul pe care si l-a fixat Basescu pentru navigatia de dupa alegeri?
Vifor Rotar
