LIBRIS aduce cartea, noi o rasfoim
Despre dialogul interior – Mihai Sora
Un fragment de dialog – vom vedea ce importanta este forma dialogala de impartasire a unor experiente – reprodus de Gabriel Liiceanu in celebrul sau Jurnal de la Paltinis face o referire laconica, dar esentiala despre filosoful Mihai Sora. Trecandu-i discipolului Liiceanu tainele artei de a filosofa, Constantin Noica dezvaluia un proiect ideal pe care societatea il desfasoara pentru crema tinerelor sale elite, carora le acorda cecuri in alb. Un soi de credite morale, pentru a-si implini menirea inalta. La intrebarea lui Liiceanu despre cine face selectia, paltinisanul Noica raspunde simplu: „Sunt oameni puri, nepatati recunoscuti ca atare de toata lumea. Un Sora, de pilda”.
Vietatea Sora, un nonagenar plamadit din decenta si stiinta traiului rezervat, a iesit de curand din carapacea inauntrul careia isi scrie cartile doar pentru a primi din mainile presedintelui Basescu o distinctie binemeritata.
A fost unul dintre extrem de rarele evenimente care au tulburat tipicul dupa care este croita viata intelectuala a ganditorului si pedagogului Sora. Desi filosoful este altminteri un celebrator distins si sincer al intalnirii cu celalalt. „Intotdeauna sunt in dialog cu ceva sau cineva” marturiseste autorul acest carti scrise in limba franceza, in urma cu mai bine de cincizeci de ani. Ea contine temeiul intregului demers filosofic din cartile ce aveau sa apara mai tarziu in romaneste. Si cateva definitii superbe ale libertatii adevarate, precum cea care o considera o „asumare deliberata a propriei fiinte, pentru a o manifesta in afara asa cum este ea in launtrul ei”.
Haitasii – P.T. Deutermann
Politistii din Mansford, Carolina de Nord, se simt cam inutili de cand un grup de justitiari fac treburile urate in locul lor. Ba se dovedesc chiar mult mai eficienti decat politia, captiva de cele mai multe ori in paienjenisul a tot soiul de hachite judiciare. Asa ca Biroul Serifului este bombardat cu o avalansa de mesaje despre ispravile celor care ii haituiesc pe raufacatori mai bine decat reusesc autoritatile s-o faca. Imaginile care le insotesc nu lasa nici un dubiu asupra eficacitatii de care dau dovada vanatorii de infractori: inregistrari ale executiilor pe scaunul electric ale celor mai periculosi dintre interlopi, pe care justitia fusese nevoita sa-i elibereze din pricina unor vicii de procedura.
Agentii porniti sa descopere identitatea justitiarilor dau de urma unei enigmatice fratii a haitasilor. Niste tipi duri, bine antrenati, a caror proba suprema de curaj – un adevarat rit initiatic – este infruntarea unei pume chiar pe teritoriul de vanatoare al acesteia.
