LIBRIS aduce cartea, noi o rasfoim
Amante si regine – Benedetta Cravieri
Editura Curtea Veche tipareste lucrarea unei profesoare de limba franceza la o universitate din Napoli, un protest seducator impotriva sentintei nemiloase a unui celebru jurist francez din cel de-al saisprezecelea veac. In opinia reputatului om de roba, femeile „..ar trebui sa fie tinute departe de orice magistratura, de locurile de comanda, de judecati, de adunarile publice si de consilii, ca sa se ocupe doar de treburile lor femeiesti si domestice”.
Nedreapta exilare a femeii departe de locul de joaca al barbatilor, in fumul bucatariei si tipetele progeniturilor, ar asmuti astazi asupra-i isteria feminismului de salon. In ciuda dublei origini stravechi – greco-romana si iudeo-crestina – a prejudecatii ca doar barbatilor le este rezervat dreptul de a domni si de a exercita puterea cu drepturi depline, istoria insasi s-a unduit in meandre elegante in jurul acestei pretentii sententioase. O galerie de doamne dintre cele mai respectabile, unele cu sange albastru curgandu-le prin vene, a minat constant hegemonia masculina, dedicandu-se cu succes inconstestabil unor indeletniciri rezervate in mod abuziv sexului tare. Fie ca au manuit condeiul usor din pana de gasca sau sceptrul greu de responsabilitati, marile doamne ale Evului Mediu, Renasterii s Epocii Moderne au contrazis cu succes suspiciunea, dispretul, daca nu chiar ura ce au animat tabara masculina la adresa lor. Diane de Poitiers, Caterina de Medici, Regina Margot, Ana de Austria, Maria Mancini, Doamna de Maintenon, marchiza de Pompadour sau Maria Antoaneta sunt exemple ale imixtiunii femininului, cu talent dar cu noroc schimbator, intr-o sfera rezervata exclusiv exercitarii masculinului.
Corectitudinea istorica – Jean Sevillia
Desi o carte de istorie, tomul aparut la Humanitas nu are nimic din pedagogia searbada a lecturilor rigide ale evenimentelor din viata unei natuni. Dimpotriva. Sevillia apartine unui mediu de cercetatori care si-au facut o pasiune din interogarea constanta a trecutului. Grila lor de interpretare a faptului istoric se departeaza la o distanta sanatoasa de traditia Scolii Analelor, care a facut mare voga in Franta. Animat de o verva deosevita, autorul scruteaza cu un ochi treaz si foarte avizat evenimentele esentiale care au jalonat istoria Frantei. Acolo unde le gaseste – si le gaseste peste tot – Sevillia demonteaza cliseele intrate in constiinta cetateanului pe calea unei lecturi marxiste a istoriei, care a castrat bogatia de sensuri a faptelor pentru a propune pe piata o versiune prefabricata a trecutului Frantei. O moda a carei tendinta manipulatoare este denuntatasi demontata in fiecare pagina.
Vifor Rotar
