LIBRIS aduce cartea, noi o rasfoim
Derapaj – Ion Manolescu
Lector doctor la Catedra de Literatura Romana a Facultatii de Litere a Universitatii Bucuresti, bursier al Colegiului Noua Europa, Ion Manolescu nu pare deloc recomandat pentru pasiunea pentru cibernetica care il devora in momentul cand scrie, hobby-maladie de care sufera si personajele sale. Cunoscut publicului inca din 1998, cand a debutat cu romanul „Alexandru”, Ion Manolescu resusciteaza personajul omonim al cartii pentru a-l imbarca, in 2006, in vehiculul fictional ce derapeaza in ultimul sau roman, sub povara strivitoare a memoriei epocii pe care o invie.
„Derapaj” este o naratiune pulverizata in mii de fragmente, ce se strecoara viermuitor printre franturile unei realitati ce-si pierde treptat si trist coerenta si inocenta. Daca n-ar fi fost precizia minutioasa in alegerea cuvintelor potrivite pe care le insira cu o arta narativa greu de egalat astazi, Manolescu ar putea fi banuit de-o sincopa de inspiratie in alegerea titlului. Melancolia ce infuzeaza amanuntele infinitezimale ce populeaza nesatios fiecare scena a cartii le face sa semene cu gambele „femeilor colosale” pe care si le aminteste din copilarie, „irigate de cerneala varicelui”. „Alunecare” ar fi fost, de aceea, un nume mai potrivit pentru a descrie destramarea lenta si trista a paradisului copilariei, din care adolescenta a reusit sa pastreze cateva fragmente intacte, pentru a nu-i mai lasa maturitatii decat senzatii de confuzie si inutilitate.
Derapajul presupune smucitura, miscare franta, unghiuri obtuze acolo unde nu e, de fapt, decat o curgerea lenta, inexorabila ca a unui ghetar de munte urias pornit pe albia murdara a unui torent. Nu va lasati , totusi, amagiti de aparentele plictis si monotonie; intinsa pe 600 de pagini, se lafaie o scriitura de-o frumusete stilistica ce-ti taie respiratie, impletita expert cu savante detalii tehnice si mister, pe urmele fictiunilor captivante ale lui Umberto Eco.
Fantasmele erotice ale barbatilor – Nancy Friday
Ziarista americana a scris deja mai multe carti de confesiuni la limita decentei, pe care persoanele intervievate, barbati si femei, i le-au incredintat autoarei dupa ce si-au invins pudorile. Dupa cum marturiseste chiar scriitoare, fantasmele unora dintre subiecti au fost atat de scabroase incat doamna jurnalista simtea nevoia sa se spele pe maini dupa ce lectura scrisorile primite din partea lor.
Autoarea a colaborat cu psihanalisti si psihoterapeuti pentru a interpreta fantasmele marturisite, dar nu a intervenit deloc asupra limbajului in care erau acestea redactate. Astfel ca paginile culegerii de reverii erotice ale domnilor si doamnelor sunt impanate cu cuvinte si expresii pe care CNA-ul, de pilda, le-ar taxa indata drept pornografie.
Savoarea textelor este concurata de concluziile imprevizibile ale studiului: barbatii si femeile nu au acelasi tip de fantasme, desi toate abunda de juisari, penetrari, orgasme. Cartea de fata dezvaluia latura incredibil de feminina a unor exemplare cat se poate de masculine, care se viseaza posedati si umiliti de femei in ipostaze la care nu s-ar preta in ruptul capului in viata reala de macho pe care-o duc.
Vifor Rotar
