LIBRIS aduce cartea, noi o rasfoim
Testamentul Magdalenei – Laurence Gardner
In ciuda subtitlului stufos – „Conspiratia din jurul descendentilor lui Isus si ai Mariei Magdalena” – Dezvaluiri care completeaza Codul lui da Vinci – cartea aparuta la Editura Rao nu se vrea un ghid pentru ultramediatizatul roman al lui Dan Brown. Piata e deja saturata de lucrari, istorice sau fictionale, care uneori confirma dar de cele mai multe dati destrama miturile impletite maiastru cu adevaruri partiale de catre controversatul scriitor britanic. Blestemul Brown este riscul la care se expune orice autor ce va gasi de cuviinta sa sondeze misterele figurii feminine in crestinism, al carui mecanism ecleziastic incearca de doua milenii sa exorcizeze pacatul femeii dintai. Alaturi de revelatiile evangheliilor apocrife, Leonardo da Vinci pare sa fi devenit irevocabil monopol Dan Brown. Ca sa te aventurezi pe acest taram jalonat de citate si referinte browniene fara sa te impotmolesti in deja lu, trebuie sa vii cu ceva nou. Este ceea ce face Laurence Gardner, cu Testamentul Magdalenei; in calitate de critic si restaurator de arta, autorului i-au trecut prin mana sute de lucrari, multe din ele mentionate deja in „Codul lui da Vinci”. Interpretarea pe care o da figurii Mariei Magdalena, recompusa din panze si reprezentari celebre ori din referinte eretice, precum si lentila prin care contempla operele lui Leonardo Il Fiorentino sunt rodul unei documentari temeinice, nealterate de incropeli scriitoricesti cu priza la public.
Leonardo, cel putin, nici macar n-are nevoie de fantezii livresti ca sa impresioneze: realitatea ii face jocul. Un cercetator italian a facut recent o descoperire uluitoare la Palazzo Vecchio din Florenta. Sub o fresca pictata pe unul din pereti de catre Giorgio Vasari, senzori sensibili par sa indice existenta unei alteia, pe care Leonardo a lasat-o neterminata. Epocala descoperire nu este doar meritul tehnicii performante; in fresca lui Vasari, ce reprezinta o scena de lupta, pe flamura verde a unuia din soldati doua cuvinte enigmatice? – Cerca, trova (Cauta si vei gasi) – l-au ghidat pe omul de stiinta. Seamana a Dan Brown, dar este realitatea pura si simpla.
Vila Amalia – Pascal Quignard
Vila in care autorul, profesor de filosofie si membru al Comitetului de lectura al prestigioasei Edituri Gallimard – isi instaleaza eroina este cocotata pe un pinten de stanca din golful Napoli. Un colt intim de natura, deopotriva salbatic si melancolic, izolat de lumea inconjuratoare de un brau de ape. Datele naturale corespund peisajului interior al Annei Hidden, devastat de furtuna destramarii unei casnicii de saisprezece ai. Aici se refugiaza femeia, devotata in carte muzicii asa cum autorul este robit sunetelor in viata reala, de vacarmul dureros si tradator al lumii. Amintiri din copilaria indepartata sau din anii maturitatii pariziene o bantuie necontenit in noua sa inchisoare, doar ceva mai verde decat cea in care isi petrecuse fara sa realizeze anii din urma. Idilicul trai in mijlocul naturii, iluzorie oaza de liniste dupa agitatiile sterpe ale vietii, se destrama dupa moartea catorva fiinte dragi.
Vila Amalia va gazdui pentru restul vietii amintirea luminoasa a unui paradis pierdut.
