După unii… LIMBA „DACICĂ” n-a existat niciodată!
Exact cum ați auzit; noi n-am vorbit niciodată vreo altă limbă! Ceea ce vorbim acum… am vorbit întotdeauna.
Nu am avut niciodată o limbă „dacică”!
Nu-mi aruncați în față povestea cu moş, barză, brânză, viezure, etc…. că nu mă conving câteva cuvinte.
Vreți să-mi spuneți că moldovenii au o limbă separată pentru că folosesc cuvintele păpuşoi, curechi sau barabule? Haideți să fim serioşi… Astea-s regionalisme, nu dovada existenței unei limbi diferite.
Am folosit exemplul cu moldovenii… pentru că Moldova este cheia argumentului meu!
Bun… toți ştiți povestea cu romanii care au venit, au cucerit şi au „romanizat”, nu-i aşa?
Ei bine… istorioara asta pute mai rău ca rahatul de mâță! Dacă mă întrebați pe mine, e un fals istoric! Şi pot dovedi asta pe baza unei logici de bun simț…
Păi, romanii au cucerit sub 20% (foarte mulți specialiști susțin cifra de 14%; n.r.) din teritoriul Daciei!
În Moldova, despre care vorbeam mai sus, nu a călcat picior de roman. Niciodată!
Îmi puteți spune şi mie cum se face că moldovenii vorbesc o limbă „latină”?
Acum tehnic vorbind; cum naiba au învățat latina? De la cine?
Pentru că ei nu i-au văzut pe romani în viața lor. Nu ține nici povestea cu legăturile comerciale cu Roma. Locuitorii Moldovei au avut un comerț mult mai intens cu coloniile greceşti… şi n-au învătat niciodată greaca, nu-i aşa?
Atunci cum au învățat latina?
Păi, astăzi, se predă engleza la şcoală, internetul este 90% în engleză… şi cele mai multe filme sunt făcute la Hollywood… şi tot nu învață lumea engleza!
Am dreptate sau nu?
Şi voi vreți să-mi spuneți mie că moldovenii au învățat latina în antichitate, când nici cărți și nici mass-media nu existau?
Când 99% din populație nu ştia să scrie şi să citească? E cumva o glumă?
Pe de altă parte, romanii au stat aici doar vreo 165 de ani…
Păi în Galia au stat vreo 500 de ani, iar francezi vorbesc cea mai stâlcită formă de latină.
În Britania sau Germania romanii au stat vreo 3 – 4 sute de ani şi populația de acolo tot nu vorbeşte o limbă latină!
În Franța sunt încă enclave cu limbi diferite; bască sau bretonă.
În Britania sunt încă enclave cu limbi diferite; velşă sau scoțiană.
Iar în România voi vreți să-mi spuneți că nu mai există nicio enclavă de limbă dacică? Chiar aşa; niciuna-niciuna???
Nici în Moldova, unde romanii n-au călcat în viața lor?
Haideți să facem un exercițiu de imaginație, vreți?
Puneți-vă în opincile dacilor moldoveni… Vine un invadator, cucereşte o parte din țara voastră, ucide şi pradă frați de-ai voştrii… şi voi, în loc să luați sabia din cui şi să şoptiți printre dinți:
„Grijania mă-tii dă panaramă! Stai că vin după tine!”, renunțați la limba voastră ca să o învățați pe a invadatorului? Zău???
E ridicol… Pe bune!
Ceea ce învățăm noi la şcoală; cu romanizarea Daciei, e o poveste de-a dreptul tâmpită. De-a dreptul tâmpite sunt și alte povestioare istorice…
Cum bine zicea Napoleon Bonaparte: „Istoria este o fabulă, asupra căreia toți suntem de acord.”.
O să vă spun acum teoria mea: dacii şi romanii erau frați! Întotdeauna au vorbit limbi similare!
Nu stau să explic de ce cred asta… Am s-o fac într-o altă postare, dar nu acum, pentru că m-aş lungi prea mult.
Însă e logic! E la mintea cocoşului! În basoreliefurile de pe Columna lui Traian dacii sunt figurați vorbind cu romanii… fără translator!
În orice alte reprezentări romane apar translatori… chiar şi atunci când e vorba de contactele cu grecii, deşi era o modă printre familiile romane înstărite să angajeze educatori greci pentru copii lor.
Însă soldatul roman de rând habar n-avea alte limbi!
Dar – ca să vezi minune? – pe Columnă sunt figurați legionari romani simpli, vorbind cu țărani daci tot la fel de simpli! Cum or fi ştiut ei să se înteleagă, huh?
Ca o paranteză interesantă; vă mai aduceți aminte povestea cu poetul roman Ovidius, exilat în provincia romană Dacia… şi care a compus două poeme în limba dacică? Aveți voi idee cât de greu este să găseşti rime sau formulări lingvistice estetice? E greu şi în limba ta nativă, darămite într-o limbă străină! De aceea nu prea veți intâlni poeți care să compună în limbi străine. Dacă Ovidius n-ar fi avut o întelegere excepțională a limbii… n-ar fi reuşit niciodată să scrie în dacică.
Şi nici n-ar fi avut vreun motiv. Cine să-i cumpere lucrările?
Dacii nu ştiau să scrie şi să citească, iar cețătenii romani care apreciau literatura, n-ar fi fost absolut deloc interesați de rime cu cuvintele brânză, barză sau viezure, nu-i aşa? Nu prea erau ei interesați nici măcar de greacă, o limbă considerată mai erudită…
Vreți părerea mea?
N-a existat niciodată o limbă dacică sau o limbă latină! Au fost dialecte diferite ale aceleiaşi limbi. Iar teritoriul de origine al acestei limbi este… România, nu Italia!
Cum au ajuns frații noştrii romani în peninsula italică… asta-i o poveste pentru altă postare.
Autor: Artin Side
Sursa: facebook.com
In Italia Romana se vorbea limba prisca, adica limba romaneasca straveche, de aceea nu au existat translatori intre daci si romani…Latina a fost o limba de cabinet, derivata din limba sacerdotilor geti si o foloseau numai in administratie si cultura…deci numai cei cu carte o cunosteau….
Rasa alba a plecat din Carpati…Reminiscente actuale: friulana-limba lui „ce mai faci”, asa se saluta friulanii, dar si toate dialectele din Italia mult mai apropiate de limba romaneasca decat italiana; limba romanda din Mtii Elvetiei-primul vers din Tatal Nostru: Bab nost car est’n cerl transalpina, valona, occitana cu cele 4 subdialecte ce se vorbeste la S de Loara si limba galeza-cymru se citeste cămrâi….