Lucia Hossu Longin: Aş fi vrut ca la Cotroceni să fie un profesor de istorie, nu de fizică…

1. Un fan al Memorialului ma întreabă pe Facebook de ce nu reacţionez la Legea antilegionară. Din mai multe motive, cel mai important fiind acela că această lege, emanatie Institutul Wiesel este, după opinia mea, un produs al unor minţi rătăcite, care, fără să le oblige nimeni, se întorc la o legislaţie stalinistă, represivă. Prima întrebare este: unde văd aceşti domni iniţiatori ai legii recrudescenţa fenomenelor fasciste, legionare, rasiste, în România?
Că se mai adună câţiva bătrâni legionari şi îşi comemorează morţii din închisori reprezintă un pericol pentru societate?
Că un partid înfiinţat legal mai oferă imaginea stridentă a unor tineri care practică salutul legionar? Nimeni nu-i urmează.
Dar România a suportat 50 de ani de teroare comunistă şi trei luni doar (noiembrie-ianuarie 1941) de regim legionar. Ce incriminăm cu această lege? Teroarea comunistă, aşa cum ar fi normal? Nu! Ci teroarea legionară, care aşa cum ştim a durat un interval scurt de timp şi autorii ei şi au primit judecata. Nu şi-au primit-o în niciun fel cerberii comunişti, vinovaţi pentru cei aproape 2.000.000 de romani , exterminaţi moral si fizic în închisori.

2. Bazându-se pe sentinţele anilor 1945-1960 date de tribunalele poporului, recunoscându-le „viabilitatea”, iniţiatorii Legii nu fac decât să confirme opera neagră a Securităţii, să se aşeze în umbra acesteia, să o legitimeze că ar fi îndeplinit o misiune „patriotică”.
Băieţii aceia cu ochi albaştri au ucis în munţi, în închisori, în câmpuri de execuţie pe baza unor sentinţe fabricate şi acum aceste sentinţe devin din nou legale!
Actul legislativ e de o asemenea gravitate încât nicio poruncă de aliniere la legislaţia europeană nu îl poate salva. Actul legislativ este la fel de nociv cum a fost şi sistemul comunist. O uriaşă oroare pe care, deja în anul 2006 România a condamnat-o ca fiind ilegitimă şi criminală.

3. Cine a cercetat dosare la CNSAS a observat, ceea ce le scapă iniţiatorilor Legii, pe care nu prea i-a văzut nimeni în sălile de studiu, că, pentru a reţine, a tortura şi a condamna, Securitatea şi justiţia comunistă foloseau, pentru 80% din cazuri, eticheta de legionar, fascist. Chiar dacă nicio probă nu susţinea vinovăţia.
Într-o dispută publică pe care am avut-o cu reprezentanţi ai Institutului Elie Wiesel, am oferit statistici, cifre, extrase din dosarele operative ale Securităţii, în care rezistenţa anticomunistă românească din munţi, spre exemplu, avea în componenţa ei ţărani, foşti ofiţeri deblocaţi, preoţi, studenţi, din toate partidele politice, ponderea elementelor cu afinităţi legionare fiind de 5%.
Protagoniştii filmelor mele, majoritatea nu mai trăiesc, nu pot să fie atinşi de vendeta joasă cuprinsă în această lege. Dar memoria lor va avea de suferit. Niciunul dintre ei n-a contestat suferinţele din Holocaust şi, fireşte, suferinţele din gulagul comunist. În acelaşi timp, nimeni nu ne poate îngrădi dreptul la informaţie, la cercetare, la cunoaştere. Legea nu slujeşte democraţia, ci o subminează.

5. Decenii de-a randul ne-a fost interzis accesul la istorie, la adevăr. Anul 1989 a ridicat toate barierele, toate cenzurile. Şi acum se vrea o întoarcere înapoi la cărţi interzise, texte interzise, biografii interzise, la poliţia politică a anilor ’50 care ar urma să ne spioneze internetul şi declaraţiile.Eu personal, ca autoare a “Memorialului durerii”, voi face plângere penală iniţiatorilor legii pentru ca acest document să fie retras şi reformulat în termeni europeni.

6.Mi-aş fi dorit ca la Palatul Cotroceni să se afle un profesor de istorie, şi nu unul de fizică sau cel puţin un om căruia să-i fie scumpă onoarea acestei ţări, dobândită prin atâtea decenii de rezistenţă anticomunistă şi prin atâţia martiri. Şi să nu se promulge o lege la indicaţiile unui consilier infantil, o lege care nici măcar nu a fost dezbătută public de instituţiile interesate: Fundaţia Academia civică, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, presa scrisă şi audiovizuală, “Memorialul durerii”, care în 25 de ani a realizat şi a difuzat peste 200 de documentare despre gulag.

Personal voi continua seria de filme, pentru că românii au nevoie, după modelul evreiesc, de o memorie tenace şi imperioasă, au nevoie să iasă, chiar şi în aceste zile, dintr-o stare de ataraxie generalizată, când văd cum se încearcă terfelirea paginilor de eroism şi de curaj românesc.
După cum scrie Orwell, evocat copios în aceste zile, cel mai eficient mod de a distruge oamenii şi chiar un popor este să le distrugi istoria.