Lumea de langa noi
Secolul XXI. Sau mileniul III.Sau anul opt mii si ceva de la una din facerile lumii.
Istorie se scrie in continuare,ridicandu-se statui nemeritate unor contemporani ai caror purici vor muri inaintea lor,fara gandul ca graba strica treaba,ci doar din interes de moment si fara perspectiva unui viitor.
In gandire ziua este tot mai mult incalecata de noapte,iar aceasta este traita de parca ar fi ultima.
Vreo cinspe insi asteapta in statie.Vine troleibuzul (sau autobuzul – tramvaiul a fost dat unor tzigani,samsari de fier vechi,de pe la Bacau) si cu totii,tineri si mai ales
batrani plini cu sarsanale,dau buluc,de preferinta la usa din fata,cu toate ca mijlocul de transport este pe trei sferturi gol.Este o descatusare de forte demna de un teren de sport sau alte lucrari constructive.Iar de mirare pare elanul varstnicilor, in restul zilei plapanzi de zici ca acu’ trebuie sa chemi Salvarea.Urmeaza cucerirea locurilor libere,pusul bagajelor pe scaune si nesimtirea injuraturilor datului din coate.
La chioscul de paine stau vreo sapte-opt persoane la rand. Apare cate o madama dolofana si incepe sa mormaie de incetineala in miscari a celor din fata ei si a vanzatoarei. Este unghiul ei de a privi lucrurile,caci treaba merge normal.Iar cand ajunge la rand,incepe
sa pipaie painea pe care tot ea a ochit-o din raft,pipaind cu degete slinoase de zeama fructelor gustate in drumul printre tarabe,sau mai stiu eu a caror alte zoaie.Caci este genul de om care se spala cand ploua,ca de aia s-au inventat sprayuri.Se intelege ca refuza prima paine,pe a doua,pe a treia,pana cand vanzatoarea si lumea de la rand ii atrag atentia asupra gestului inadmisibil.Stiti ce urmeaza;sunt sigur ca ati asistat la asemenea scene.
Pe trotuarul ingustat de masinile parcate la umbra inexistentului nuc batran incearca sa circule si pietonii. Majoritatea isi fac loc unul altuia,in sensul cedarii trecerii celui care a patruns primul in spatiul ingust.Dar apar si inconstienti care se cred Dumnezeu si sf.Petru in inspectie pe pamant si isi impun prioritate prin forta,lipindu-i pe ceilalti de peretii caselor,bagandu-i in gardul viu sau impingandu-i peste caroseria masinilor
parcate. Se simt mandri de priveliste,de victorie,si de aceea si ranjetul libidinos,ba chiar sarcastice hohote de ras.
Sa mai vorbim de ambalaje aruncate langa cosul de gunoi? De trecutul strazii prin loc nepermis,cu un copil tarat printre masini,cu toate ca trecerea este la doi-trei pasi?
Sa mai vorbim de multele asa-zise maruntisuri pe care o minima educatie le impune a fi respectate intr-o societate ce se vrea civilizata?
Astept sa depasesc viata aceasta ca sa vad daca in alta galaxie lucrurile se petrecla fel.
Sau,poate,apele democratiei neasteptate vor reveni in curand la matca.Pentru ca nu toti suntem batuti in cap de streche.
Dan Bota
