Lumea justiţiei, sub presiunea generalilor Coldea, Stoica şi Dumbravă&Laura Codruţa Kovesi şi Florian Coldea
La mai puţin de 24 de ore de la votul negativ al Parlamentului în dosarul corupţiei lui Victor Ponta, războiul anti-Ponta a reînceput.
Site-urile de ştiri, televiziunile şi ziarele au fost inundate de dosare noi, de stenograme ale negocierilor purtate în Prahova. Toate au dezvăluit şi continuă să bombardeze cititorii cu alte afaceri care duc la Victor Ponta, la cumnatul său sau la Dan Şova. Doar ici-colo delicate trimiteri la Sebastian Ghiţă, pe care ambele tabere îl protejează ca pe un ou de aur. Ce ne arată asta? Că războiul PSD- DNA-SRI-PNL-Klaus Iohannis continuă şi mai vârtos şi că SRI, chiar dacă îl protejează pe Sebastian Ghiţă, se implică şi mai violent în disputa pentru putere. De la anticorupţia din România s-a trecut rapid la demolarea obligatorie a premierului şi a majorităţii din jurul PSD, semn că ordinele date sunt clare şi categorice. În mai puţin de o zi am aflat că DNA şi SRI au nenumărate dosare Ponta, Şova, PSD etc. şi că următoarele proiectile de rezervă au început să fie trase fără nici un pic de jenă. Grosolănia operaţiunii trădează fermitatea deciziei. Totul este în văzul lumii şi fără nici un soi de preocupare pentru argumente şi păstrarea unei minime aparenţe. Strategia DNA-CSM condusa de SRI a suferit o umilitoare înfrângere. Din politeţe nu l-am adăugat şi pe Klaus Iohannis, deşi felul în care funcţionează democraţia de comandă din România şi rigoarea cu care instituţiile amintite au executat ordinele pe vremea lui Traian Băsescu ne obligă să credem că noul preşedinte al României era şi este la curent cu toată desfăşurarea. Nici nu se putea altfel. Tăcut nu înseamnă inactiv.
La puţine minute după anunţarea rezultatului votului din parlament, Klaus Iohannis a ieşit la rampă cu o declaraţie de preşedinte-jucător, semănând cu un Traian Băsescu mai îngândurat. Adevărul este că votul negativ din parlament, pregătit cu tot tacâmul de SRI-DNA-CSM, a căzut ca o lovitură de trăsnet peste o mişcare ce vizează demolarea premierului şi schimbarea majorităţii. Şi preşedintele a ieşit rău cu ale sale două cereri de demisie, egale cu o pereche de palme pe care şi le-a dat singur.
Cum s-a ajuns la acest război politic izbucnit pe neaşteptate? PNL-ul nu mai suportă opoziţia iar Klaus Iohannis se consideră legat de mâini fără proverbialul ”guvernul meu”. O privire spre culisele luptei politice şi informative, mai ales îndărătul cortinei, este mai mult decât obligatorie, chiar dacă timpul scurt avut la dispoziţie ne-a obligat şi la un număr de presupuneri. Evident, rezonabile!
Ofiţerii SRI, în toate dosarele
Practicile ilegale pe care Traian Băsescu le-a impus structurilor secrete şi Direcţiei Naţionale Anticorupţie au atins cote exagerate. Începând cu anul 2007, Serviciul Român de Informaţii a implementat procedurile de investigaţie penală în acţiunile informative de documentare a ameninţărilor cu potenţial infracţional. În acest fel, contrar prevederilor legii, SRI a început să desfăşoare sistematic activităţi specifice parchetelor şi poliţiei, iar documentele de finalizare a acţiunilor informative prin sesizarea organelor de aplicare a legii au căpătat forma şi conţinutul rechizitoriului. Din anul 2007 şi pânăîn prezent au fost deschise şi sunt pe rol circa 15.000 de acţiuni informative cu finalitate prezumatăîn rechizitorii, a căror soluţionare este prioritizată în funcţie de termenul prescripţiei penale. Cele 15.000 de acţiuni privesc întreg spectrul funcţionarilor din autorităţile publice, din administraţia centralăşi locală, persoane încadrate de generalul SRI Dumitru Dumbravă în categoria “persoane vulnerabile la corupţie”. De la consilierii comunali până la membrii Guvernului, Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, chiar şi la judecători ai Curţii Constituţionale. După unele informaţii există dosare care îi privesc pe Valer Dornean, Daniel Morar, Mona Pivniceru, Augustin Zegrean. Aceleaşi surse vorbesc despre dosare care privesc şi membri ai CSM. Doar trei membri ai Consiliului Superior al Magistraturii nu sunt, încă, îndosariaţi sau nu se află în reţelele de ofiţeri acoperiţi ale generalului Marius Stoica.
În ce măsură aceste practici folosesc SRI-ului este din ce în ce mai greu de aflat. După felul în care sunt gestionate, există din ce în ce mai puţine şanse ca ele să servească unor scopuri precis definite prin lege. Mai nou, ele servesc grupurilor de interese reprezentate de elemente din conducerea SRI.
Pentru a răspunde vârfului de sarcină din campania anticorupţie, Direcţia Juridică a Serviciului Român de Informaţii a crescut numeric, de la vreo doua-trei duzini la 200 de ofiţeri specializaţi în activităţi de suport al cercetării penale. Ingineri ultraperformanţi în construcţii au fost integraţi în SRI pentru a evalua proiecte sau pentru a penetra echipele lucrărilor de mare valoare şi importanţă strategică. În plus, aceştia participă şi la activităţi de cercetare şi la anchete penale, descinderi şi percheziţii, secrete ori cu mandate. Concomitent şi în acelaşi scop, Direcţia Naţională Anticorupţie a fost “dotată” cu un Departament de Informaţii şi Investigaţii, cuprinzând o schemă de 700 de oameni din care o treime ofiteri acoperiţi. Departamentul de informaţii şi investigații (cuplă a Direcţiei Juridice a SRI) este coordonat de prim adjunctul directorului SRI, din cabinetul de lucru special pus la dispoziţie de Laura Codruţa Kovesi, procurorul şef al DNA.
Pentru ca accesul la informaţii să fie cât mai rapid, companiilor de comunicaţii (telefonie mobilă şi Internet) le-a fost impus ca o treime din angajaţi să fie operatori acoperiţi ai SRI şi STS, care să asigure monitorizarea implicată de aşa-numitele legi ”Big Brother”. Sub pretextul luptei antiteroriste, a fost creată o bază specială de supraveghere. Într-o incintă rezervată din complexul Periș, generalul Florian Coldea şi-a instalat “Direcţia Specială”… O structură para-instituţională, care monitorizează comunicaţiile unor vizaţi prin reţeaua de sateliţi. Cum s-ar zice, din spaţiul extraterestru şi cu mijloace care nu ar intra sub incidenţa restricţiilor legislaţiei naţionale. Direcţia Specială “Periş” “digitalizează” redările audio-video, adică produce pe bandă rulantă probe, care să susţină rechizitoriile anticipate de generalii Coldea, Stoica şi Dumbravă. De asemenea, Arhiva SIPA, depozitată nu întâmplător la Periş, a fost preluată spre valorificare de o structură a SRI, care, contrar dispoziţiilor legii, a preluat atribuţiile fostei structuri informative departamentale a Ministerului Justiţiei, ilegal desfiinţată de Monica Macovei. Materialele compromiţătoare din această arhivă au adus “la ordin” pe foarte mulţi judecători. Şi sub ordin servesc la Consiliul Superior al Magistraturii, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la Curţile de Apel…
O curiozitate: “Serviciile specializate” au fixat audio-video, în secret, scene mult prea deocheate din viaţa intimă şi privată a mai multor magistraţi neînfrânaţi în pofte şi vicii sexuale, satisfăcute inclusiv prin incintele oficiale, dar şi în locuri-capcană special amenajate pentru obţinerea “bazei compromiţătoare a punerii în dependenţă”.
Odată realizată colecţia de magistraţi prelucraţi specific, sau “brichisiţi”, după cum se exprima senilul general Pleşiţă, a urmat plasarea lor în “punctele nodale” vizate ale puterii judecătoreşti.
Câtă vreme a funcţionat SIPA asemenea mizerii nu au fost posibile. Doar o singură doamnă din justiţie, în travesti, a fost surprinsă în flagrant de felaţie în Parcul Operei, dar taina a fost bine păstrată, în interesul suprem al stabilităţii guvernului.
Cum s-a declanşat războiul Guvern – Preşedinţie?
În scopul acoperirii ilegalităţilor moştenite de la regimul Băsescu, atotputernicii din servicii au încercat să-i impună premierului Victor Ponta adoptarea prin Ordonanţă de Urgenţă a modificărilor de lege operate prin hotărâri ale CSAT. Spre surprinderea tuturor, vulnerabilul, plagiatorul şi mincinosul premier Victor Ponta a refuzat! Fie a considerat că plagiatul nu-l mai apasă, că Sebastian Ghiţă este o vulnerabilitate a sa cât şi a SRI-ului şi nu va fi dată în vileag, fie a socotit că sprijinul partidului său este mai important şi mai solid decât cel al SRI. Oricum, a refuzat să îşi asume jongleriile juridice produse de Traian Băsescu în CSAT.
După unele surse, premierul “indignat” s-ar fi prezentat în faţa preşedintelui României, unde ar fi exclamat: “Aşa nu se mai poate, domnule preşedinte! Vă propun schimbarea preşedintelui şi vicepreşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a procurorului sef al DNA!”. Imediat, chiar din preajma preşedintelui Iohannis, propunerea premierului a fost raportată şefului operativ al celor vizaţi, generalul Marius Stoica, coordonatorul şef al reţelelor acoperite ale SRI, şi lui Florian Coldea.
Generalii Marius Stoica şi Dumitru Dumbravă au trecut de îndată la “reevaluarea întregului material informativ deţinut în legătură cu suspectul Victor Ponta”, rezultând că acestuia i se pot imputa mult mai multe fapte penale. Generalul Coldea ar fi dispus măsuri în consecinţă şi a transmis personal nota de sarcini procurorului şef al DNA. Procurorul şef al DNA a raportat coordonatorului extern şi preşedintelui României. Mai mult, Laura Codruţa Kovesi a ieşit repede la declaraţii presă cu propoziţii privind rolul neînsemnat al SRI în toate dosarele de corupţie şi în activitatea DNA.
De asemenea, două misiuni diplomatice, ambele eşuate, au încercat să uzeze de persuasiuni pentru pregătirea climatului votului în Camera Deputaţilor. Şi acestea au eşuat, în ciuda tărăboiului stârnit. Unii au contestat amestecul, alţii au invocat presiunile străine, lăsându-i pe beneficiari cu buza umflată.
Cum s-a ajuns la o ţară controlată de Servicii?
Pentru “legalizarea” încălcărilor de lege de către Servicii, Traian Băsescu a impus Consiliului Suprem de Apărare a Ţării adoptarea a cel puţin 17 hotărâri prin care s-au operat completări şi modificări de competenţe şi atribuţii în contra prevederilor legilor organice. Într-o spirală a aberaţiilor, “Serviciul” a impus Înaltei Curţi de Casaţie şi altor instanţe “protocoale de colaborare interinstituţională”, care au fost semnate cu “ochii închişi”. Semnatarii, fără excepţie, erau şi ei colaboratori apropiaţi sau ofiţeri acoperiţi! Între nefastele consecinţe ale acestor “protocoale”, trei sunt de-a dreptul criminale:
a. judecarea cauzelor pe baza anexelor secrete ale rechizitoriilor (dosarelor) puse la dispoziţie de SRI şi la care nu are acces decât preşedintele completului de judecată, care, la rândul său, le foloseşte pentru “convingerea” numărului de membri ai completului necesar impunerii sentinţei prestabilite;
b. acceptarea ca mijloace de probă, dar şi ca “suport martor” al autenticităţii, a “duplicatelor digitale editate” ale înregistrărilor audio / video, a căror conformitate cu originalul este imposibil de stabilit;
c. experţi în materie de înregistrări audio-video ai Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, agreaţi de instanţe, sunt numai cei care provin de la structura tehnică de specialitate a Serviciului Român de Informaţii.
Alte forme de penetrare a justiţiei de către SRI
Circulă de mai multa vreme, deja ca o legendă “horror”, ştirea constituirii “completului damelor de negru”, de la cea mai înaltă instanţă a justiţiei, pentru care piesele dosarelor judecate nu au nici o relevanţă. “Damele de negru” nu judecă, fiindcă ordinul lor de misiune este să execute. Să execute adversari politici condamnaţi în afara instanţelor puterii judecătoreşti. Ele desăvârşesc procesul poliţiei politice. Un proces adeseori lung şi obositor şi pentru poliţia politică secretă, deoarece nu întotdeauna aceasta reuşeşte realizarea înscenării, care să-l agaţe pe inamic de o cauză penală.
Cum în cauzele înscenate nu există o instrucţie penală conformă rigorilor procedurale, nu există nici mijloace de probă realizate cu respectarea legii. Dosarele unor astfel de cauze, in mod firesc, ar trebui restituite Parchetului.
Mijloacele de probă lipsă din dosarele regizate sunt suplinite cu note “strict secrete” ale “serviciilor specializate”, care nu sunt parte a dosarelor.
Notele “strict secrete” după care judecă “completul negru” sunt de mai multe categorii :
1. Note cu informaţii obţinute în secret şi care nu au întrunit calitatea, cerinţele şi condiţiile prevăzute de lege pentru a putea fi realizate mijloacele de probă;
2. Note cu informaţii în totalitate ori în parte false, prin care inculpaţilor li se pun în sarcină acuzaţii extrem de grave, cel mai adesea imposibil de dovedit, dar din surse secrete imbatabile. Aceste note pun o mare presiune asupra magistraţilor “brichisiţi”. Conform notelor, ei au în faţă un infractor extrem de abil, de regulă manipulat de foşti securişti odioşi de rang înalt, susţinut de servicii străine inamice, cu conturi şi averi ascunse, realizate pe seama afacerilor veroase cu şeici şi emiri, chiar cu Emirul Dubaiului, că tot este acesta o destinaţie preferată. Mai nou, şi a lui Victor Ponta şi Sebastian Ghiţă, plecaţi în deplasare pentru a primi niscaiva instrucţiuni din partea liderului informal al “băieţilor deştepţi”. S-au ascuns degeaba, zice câte o notă. Fouche-ul lui Băsescu i-a monitorizat, “la chiloţi”, printr-o agenţie internaţională de detective. Notele de acest fel descriu inculpaţi cu trăsături diabolice, pentru care orice pedeapsă este prea mică.
3. Note de evaluare psiho-comportamentală a inculpatului. Pentru a facilita dominarea unei ţinte ajunse în faţa completului de judecatăşi pentru a-l timora în timpul interogatoriului şi al confruntării, SRI pune la dispoziţia completelor de judecată analize prihologice ale acuzaţilor.
O altă categorie, mai specială, a notelor “strict secrete”, prin care se conduce procesul penal priveşte scenariul, regia şi elementele de tactică ale anchetei. De o asemenea îndrumare au nevoie procurorii care au ars etapele de formare profesională temeinică, proveniti dintre avocatele care-si făceau veacul la celebra bodegă “Z” din spatele Palatului de Justiţie.
Mai nou, vizitele generalilor Coldea şi Dumbravă la preşedintele ÎCCJ, Livia Stanciu, au devenit o practică frecventă. Oameni de tribunal spun că ori de câte ori trebuie dată o sentinţă pe care probatoriul nu o poate susţine, pac, aceştia îşi fac apariţia pentru consultări. Trebuie spus că Livia Stanciu este un produs al acestui tip de justiţie “made SRI”. Colonelul Fusi Doru, fost şef al Filialei SRI Galaţi, a urmărit îndeaproape evoluţia profesională a multor judecători. Mai apoi, aceştia au fost promovaţi în funcţie de garanţiile politice primate din partea unor politicieni influenţi. Promovarea Liviei Stanciu la ÎCCJ a fost rezultatul recomandărilor făcute de deputatul de Galaţi Mircea Nicu Toader.
De ce nu cade Victor Ponta?
Vocaţia infracţională a fostului procuror, actualmente prim-ministru, a fost pusăîn evidenţă de mai multe ori: ca plagiator, ca susţinător în funcţii guvernamentale a unor prieteni politici certaţi cu legea, ca premier discreditat, tocmai ca urmare a creditului acordat foştilor miniştri trimişi în judecată pentru corupţie, evaziune, spălare de bani, abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave şi multe altele. Când “imaculatul” Traian Băsescu spunea repetat şi apăsat că ”Victor Viorel Ponta este un prim-ministru profund corupt”, nu făcea afirmaţii total gratuite şi nici declaraţii politice bombastice. Ştia suficient de bine în ce afaceri este implicat prim-ministrul. Dar se temea că un război deschis cu acesta ar putea să-l determine pe vocalul premier să dea în vileag toate învârtelile preşedintelui.
În mediile avizate, nu se punea problema dacă Victor Ponta va fi debarcat, ci numai când urmează re-convocarea lui V. Ponta la DNA.
Cunoscători ai jocului de culise din politica românească susţin că Victor Ponta, dacă nu intra în coliziune cu binomul Coldea-Kovesi, nu ar fi fost nici acum deranjat de afacerile sale cu Şova, Sebastian Ghiţă, OMV şi Rompetrol. Rămânea cu ale lui şi nu mai aveam parte de aceste diversiuni pe agenda publică.
Problema reală şi gravă constă în derapajele sistemului instrucţiei penale, materializată într-un parteneriat toxic cu şefii serviciilor secrete. Anumiţi şefi ai serviciilor secrete a căror predispoziţie către chestiuni neonorabile a dus lucrurile la limitele inimaginabilului şi mult dincolo de limitele legii. Cu asemenea practici, România poate ajunge într-o criză politică majoră, ca urmare a abuzului de putere al unei “cuple”, în care Florian Coldea se crede cel mai puternic om din ţară, iar Laura Codruţa Kovesi, o zeiţă a dreptăţii, bună şi pentru alte dregătorii importante din România.
Sursa: COTIDIANUL (Ada Răuţ, Cornel Nistorescu, Vlad Dumitraş)
