LUMEA SE SCHIMBĂ. ROMÂNIA CE FACE?
Mult invocata schimbare a societății românești are, ca de obicei, mize mici, care țin de jocurile de putere de la București. Între timp, lumea se schimbă dramatic, atât economic cât și din punct de vedere social.
România se află într-o stare de evidentă defazare, avertizează prof. Mircea Coșea, într-o analiză scrisă pentru DCNews. Mergem într-o direcție greșită față de traseul dezvoltării la nivel mondial. Analiza modelului economic global arată patru direcții în care țara noastră se îndreaptă în sens opus dezvoltării.
În țările puternice sau cele în dezvoltare, rolul statului în economie este reconsiderat. La noi, statul pierde mereu în fața multinaționalelor. Tendința globală este de a găsi căi pentru reducerea inegalităților în repartizarea veniturilor, la noi se măresc aceste inegalități. În timp ce se fac eforturi pentru obținerea unui loc cât mai bun în diviziunea internațională a muncii, la noi cercetarea-dezvoltarea este ignorată, preferîndu-se rolul de subsidiar manufacturier pentru societățile străine și multinaționale, scrie prof. Coșea.
Patriotismul economic ia locul neoliberalismului
Considerat încă din perioada 2007-2010 ca un element de subminare a modelului neoliberal, curentul patriotismului economic s-a amplificat, pe trendul crescător al euroscepticismului și anti-globalizării. Promovat de către fostul prim ministru francez Dominique de Villepin, patriotismul economic s-a manifestat din ce în ce mai clar în politiciile economice ale Marii Britanii, Itaiei, Olandei, Germaniei și Belgia. Accente importante se observă în această direcție și în Brazilia, Argentina, Venezuela și Mexic. În esență, patriotismul economic exprimă voința statului național de a-și apăra propriile interese atât față de efectele cosiderate adverse ale regulilor și politicilor zonelor de integrare (UE) cât și față de interesele societăților multinaționale ce activează pe teritoriul său.
Privatizarea serviciilor și liberalizarea au dus la creșterea prețurilor
”Liberalizarea nu s-a dovedit a fi o rețetă miraculoasă pentru consumator”, raportul arată că privatizarea serviciilor publice și liberalizarea pieței acesteia nu au condus la o îmbunătățire a serviciilor și nici la ieftinirea acestora ci, din contră, la scumpirea lor în condițiile în care nu s-au înregistrat nici creșteri semnificative ale investițiilor în domeniu. Se menționează și exemplul altor țări ca Marea Britanie sau Belgia unde liberalizarea și privatizarea căilor ferate și a electricității au dus la creșterea costurilor și la o falsă liberalizare deoarece, în fapt, s-au multiplicat situațiile de monopolizare. Ca reacție, statele ”patrioate” au luat măsuri pentru a obliga multinaționalele să-și țină contabilitatea țară cu țară, evitând mutarea profiturilor în paradisuri fiscale.
Începe tranziția și în țările dezvoltate
Anul 2015 a reprezentat cel mai important moment al eforturilor pe care țările dezvoltate l-au făcut pentru începerea unui proces, considerat inevitabil, de tranziție. Așa cum țările din Est au fost obligate să treacă de la economia de comandă la cea de piață, țările bogate trec de la criteriile neoliberale ale dezvoltării la sustenabilitatea ecologică și socială. Convenția de la Paris a însemnat trecerea de la vorbe la fapte în domeniul reducerii poluării.
Raportul Stiglitz arată că, datorită faptului că nu se ține seama de existența unor mari inegalități în distribuirea veniturilor, apare un paradox, acela al unei creșteri economice statistice nereflectată în creșterea reală a standardului general de viață. Acest proces este evident în România, dar autoritățile nu iau măsuri de corectare. Trendul global este de a corecta inegalitatea distribuirii veniturilor pentru a contracara apariția inevitabilă a unor mari contradicții sociale. În Franța, de pildă, au fost elaborate programe de integrare socială a pensionarilor și de spriojinire economică a tinerilor, în vreme ce la noi acestea sunt cele mai afectate categorii sociale.
Globalizarea, înlocuită de regionalizare
Cel mai important indicator al globalizării, volumul și dinamica schimburilor comerciale internaționale de bunuri și servicii, a intrat din perioada 2008-2009 într-un accentuat trend descrescător. Explicațiile sunt complexe dar se consideră ca fiind una dintre cele mai importante aceea a reduceri diferenței de cost între producția realizată prin delocalizare în economiile emergente și cea realizată în țările de origine. În viitor, se va reduce ponderea investițiilor străine în țările emergente (datorită creșterii costurilor cu forța de muncă în aceste țări) și va crește volumul schimburilor între țările dezvoltate ( intracomunitar). O consecință este și tendința de dezvoltare a schimburilor la nivel regional și interregional.
Diviziunea internațională a muncii ne lasă job-urile ”de doi lei”
În ultimii cinci ani se înregistrează un trend spectaculos al diviziunii internaționale a muncii, datorat reducerii costurilor de transport și numeroaselor acorduri bilaterale și regionale de liberalizare a schimburilor. În acest domeniu, rolul societăților multinaționale rămâne determinant, datorită faptului că volumul schimburilor intrafirme are o pondere din ce în ce mai mare. Statistica arată că schimburile între societățile mamă și filiale a reprezentat la nivelul anului 2015 peste 50% din volumul total al schimburilor internaționale. Procesul conduce la o ”stratificare” tehnologică cu tendința de a concentra activitățile înalt productive la nivelul societăților mamă (cercetare-dezvoltare, marketing) în timp ce activitățile producătoare de valoare adăugată mică se concentrează la nivelul filialelor (manufacturare, asamblare, montaj).
Mircea Coșa.
